1
Îngropa, îngrop, verb I. I. Tranzitiv A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranzitiv și reflexiv
1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ.
Tranzitiv A mușuroi o plantă.
2. Figurat A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda.
Reflexiv A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.
1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ.
Tranzitiv A mușuroi o plantă.
2. Figurat A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda.
Reflexiv A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.
DEX – dicționarul explicativ
2
A îngropa îngrop tranzitiv 1) A pune într-o groapă, acoperind cu pământ. 2) (defuncți) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a înhuma.
Îngropa zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) figurat A ascunde ca într-o groapă. Îngropa fața în palme. [Silabe în-gro-] /în + groapă
Îngropa zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) figurat A ascunde ca într-o groapă. Îngropa fața în palme. [Silabe în-gro-] /în + groapă
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se îngropa mă îngrop intranzitiv familiar A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se înfunda. /în + groapă
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Îngropa verb, indicativ prezent 1 singular îngrop, 3 singular și plural îngroapă
DOOM – dicționarul ortografic