1
Întăritură, întărituri, substantiv feminin
1. Loc fortificat, fortificație; prin generalizare orice sistem de baricadare.
2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc.
3. (Învechit) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + sufix -tură.
1. Loc fortificat, fortificație; prin generalizare orice sistem de baricadare.
2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc.
3. (Învechit) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + sufix -tură.
DEX – dicționarul explicativ
2
Întăritură întărituri feminin 1) Loc întărit (cu șanțuri, ziduri etc.) pentru apărare. 2) Element de întărire a rezistenței unui sistem tehnic sau a unei construcții. 3) învechit Iscălitură sau pecete care legalizează un document. /a întări + sufix -tor
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Întăritură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat întăriturii; plural întărituri
DOOM – dicționarul ortografic