1
Interpola, interpolez, verb I. Tranzitiv
1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc.
2. (Matematică) A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. – Din franceză Interpoler, latină Interpolare.
1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc.
2. (Matematică) A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. – Din franceză Interpoler, latină Interpolare.
DEX – dicționarul explicativ
2
Interpola verb tranzitiv
1. a insera cuvinte, fraze care nu aparțin textului respectiv, în textul unui manuscris.
2. (matematică) a intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe valori determinate prin calcul.
a determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului. (< franceză interpoler, latină interpolare)
1. a insera cuvinte, fraze care nu aparțin textului respectiv, în textul unui manuscris.
2. (matematică) a intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe valori determinate prin calcul.
a determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului. (< franceză interpoler, latină interpolare)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A interpola interpolez tranzitiv 1) (cuvinte, fraze, fragmente) A introduce într-un text, pentru a-l explica sau pentru a-l completa. 2) matematică (termeni și valori intermediare) A intercala într-o serie de valori și de termeni cunoscuți pentru a calcula expresia analitică aproximativă a funcției pentru valorile unei variabile. /<franceză interpoler, latină interpolare
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Interpola verb I. tranzitiv
1. A insera cuvinte sau fraze în textul unui manuscris sau al unui act care nu aparțin textului respectiv.
2. (Matematică) A intercala într-un șir de valori cunoscute unul sau mai mulți termeni determinați prin calcul.
A determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului. [< franceză interpoler, italiană, latină interpolare].
1. A insera cuvinte sau fraze în textul unui manuscris sau al unui act care nu aparțin textului respectiv.
2. (Matematică) A intercala într-un șir de valori cunoscute unul sau mai mulți termeni determinați prin calcul.
A determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului. [< franceză interpoler, italiană, latină interpolare].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Interpola verb, indicativ prezent 1 singular interpolez, 3 singular și plural interpolează
DOOM – dicționarul ortografic