1
Juridic, -ă, juridici, -ce, adjectiv Care ține de drept, privitor la drept.
Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din franceză Juridique, latină Juridicus.
Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din franceză Juridique, latină Juridicus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Juridic juridică (juridici, juridice) 1) Care ține de drept sau de legi; propriu dreptului sau legilor.
Persoană juridică instituție sau întreprindere care este recunoscută de lege ca subiect cu drepturi și obligații. 2) Care se face în fața justiției. Acțiune juridic că. /<latină juridicus, franceză juridique
Persoană juridică instituție sau întreprindere care este recunoscută de lege ca subiect cu drepturi și obligații. 2) Care se face în fața justiției. Acțiune juridic că. /<latină juridicus, franceză juridique
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Juridic, -ă adjectiv Referitor la drept, la legi.
Persoană juridică vezi Persoană. [< franceză juridique].
Persoană juridică vezi Persoană. [< franceză juridique].
DN – dicționar de neologisme
4
Juridic, -ă adjectiv referitor la justiție, la drept. (< franceză juridique, latină iuridicus)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Juridic adjectiv masculin, plural juridici; feminin singular juridică, plural juridice
DOOM – dicționarul ortografic