1
Medic1, medici, substantiv masculin Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din latină Medicus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Medic2, -ă, medici, -ce, adjectiv Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din Medicină
DEX – dicționarul explicativ
3
Medic- vezi Medico-.
DEX – dicționarul explicativ
4
Medic (medici), substantiv masculin – Doctor.
Italiană medico. – Derivat medical, adjectiv, din franceză medical; medicină, substantiv feminin, din franceză medicine; medicinal, adjectiv, din franceză medicinal; medicament, substantiv neutru, din franceză medicament; protomedic, substantiv masculin (primul medic al Curții, șeful serviciilor sanitare, funcție desființată în 5 septembrie 1859), cu prefix proto-.
Italiană medico. – Derivat medical, adjectiv, din franceză medical; medicină, substantiv feminin, din franceză medicine; medicinal, adjectiv, din franceză medicinal; medicament, substantiv neutru, din franceză medicament; protomedic, substantiv masculin (primul medic al Curții, șeful serviciilor sanitare, funcție desființată în 5 septembrie 1859), cu prefix proto-.
DER – dicționarul etimologic
Încă 6 definiții din alte dicționare
5
Medic substantiv masculin Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< latină medicus].
DN – dicționar de neologisme
6
Medic2(o)- element „medic(ină), medical”. (< franceză medic/o/-, conform latină medicus, medic)
MDN – marele dicționar de neologisme
7
Medic1 substantiv masculin persoană care profesează medicina; doctor. (< latină medicus)
MDN – marele dicționar de neologisme
8
Medic medici masculin Specialist în medicină; doctor. /<latină medicus
NODEX – noul dicționar explicativ
9
Medic (referitor la mezi) adjectiv masculin, plural medici; feminin singular medică, plural medice
DOOM – dicționarul ortografic
10
Medic substantiv masculin, plural medici
DOOM – dicționarul ortografic