1
Leit, -ă, leiți, -te, adjectiv (Adesea adverbial)
1. (În expresie) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu...
2. (Învechit; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva.
(Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp.
3. (Învechit; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din slavă Lejon, lejati.
1. (În expresie) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu...
2. (Învechit; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva.
(Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp.
3. (Învechit; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din slavă Lejon, lejati.
DEX – dicționarul explicativ
2
Leit leită (leiți, leite) 1) Care se aseamănă perfect; foarte asemănător. leit tată-său. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat. /<slavă lejon
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Leit (leită), adjectiv –
1. Poleit, lustruit, strălucitor. –
2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. –
3. Potrivit, asemănător.
De la un verb care nu se conjugă, provenit din slavă lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76).
Sensul ar fi de „făcut după model”, conform franceză moule, conform Iordan, Bf, IX,
1. Poleit, lustruit, strălucitor. –
2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. –
3. Potrivit, asemănător.
De la un verb care nu se conjugă, provenit din slavă lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76).
Sensul ar fi de „făcut după model”, conform franceză moule, conform Iordan, Bf, IX,
DER – dicționarul etimologic
4
Leit adjectiv masculin plural leiți; feminin singular leită, plural leite
DOOM – dicționarul ortografic