1
Lustruit2, -ă, lustruiți, -te, adjectiv Cu lustru1; lucios.
Figurat (Peiorativ) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – Vezi Lustrui.
Figurat (Peiorativ) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – Vezi Lustrui.
DEX – dicționarul explicativ
2
Lustruit1 substantiv neutru Faptul de a lustrui. – Vezi Lustrui.
DEX – dicționarul explicativ
3
Lustruit substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic