Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Doctor

1 * Cuvantul cu diacritice: dóctor
Cuvantul fara diacritice: doctor

Definitie: DOCTOR, doctori, substantiv masculin 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane și animale; medic. 2. Titlu științific înalt acordat de o instituție academică sau de învățământ superior; persoană care are acest titlu. 3. (Familiar) Persoană foarte pricepută într-un domeniu. 4. (Botanica, reg.; în forma doftor) Arbust mediteraneean și tropical din care se extrage saburul (Aloë vera). [Varianta: (1, popular) doftor substantiv masculin] – Din limba latina doctor, franceza docteur. Conform: limba germana D o k t o r.

2 * Cuvantul cu diacritice: dóctor
Cuvantul fara diacritice: doctor

Definitie: DOCTOR substantiv masculin 1. titlu științific conferit doctoranzilor în urma susținerii examenelor și a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. o - docent = titlu științific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activități științifice îndelungate și valoroase; - honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, din țară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul științei, tehnicii și culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei și umanității. 2. medic. 3. (familiar) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru. (< limba germana Doktor, limba latina doctor, franceza docteur)

3 * Cuvantul cu diacritice: dóctor
Cuvantul fara diacritice: doctor

Definitie: DOCTOR substantiv medic, (învechit) vraci.

4 * Cuvantul cu diacritice: dóctor
Cuvantul fara diacritice: doctor

Definitie: doctor substantiv masculin, plural doctori; abr. dr.

5 * Cuvantul cu diacritice: dóctor -i
Cuvantul fara diacritice: doctor

Definitie: DOCTOR -i m. 1) Persoană, cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; medic. 2) Grad științific superior. 3) Persoană care posedă titlul științific superior. - în istorie. - în filologie. 4) fam. Persoană care vădește cunoștințe profunde într-un domeniu de activitate. limba latina doctor, franceza docteur

6 * Cuvantul cu diacritice: dóctor
Cuvantul fara diacritice: doctor

Definitie: DOCTOR substantiv masculin 1. Titlu științific conferit în urma unui examen special și a unei teze; posesor al unui asemenea titlu. ♢ Doctor honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, fără susținerea unei disertații. 2. Persoană care are studii medicale superioare și posedă dreptul de a practica medicina; medic. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru. [< limba latina doctor, conform franceza docteur, limba germana Doktor].

7 * Cuvantul cu diacritice: doctór dóctori
Cuvantul fara diacritice: doctor

Definitie: doctor (doctori), substantiv masculin – 1. Titlu științific înalt; persoană care are acest titlu. – 2. Medic. – 3. (Argou) Specialist. Varianta dohtor (secolul XVII), doftor (vulg.). Limba Latina doctor (secolul XVII) și înainte prin intermediul limba slava (veche) dochtorŭ. – Derivat doctoral, adjectiv (grav, solemn); doctorand, substantiv masculin (persoană care își pregătește lucrarea de doctorat); doctorat, substantiv neutru (stagiu de calificare științifică superioară); doctoreasă (var. doftoreasă), substantiv feminin (soție de doctor; doctoriță); doctoresc, adjectiv (de doctor, medic); doctorie (var. doftorie), substantiv feminin (medicament, leac); doctoriță, substantiv feminin (femeie medic); doftoricesc, adjectiv (învechit, medic); doftoricale, substantiv feminin plural (leacuri, doctorii), din limba neogreaca: δοϰτοριϰά.

8 * Cuvantul cu diacritice: doctor
Cuvantul fara diacritice: doctor

Definitie: doctor, doctori substantiv masculin 1. (friz.) meșter care lucrează rapid. 2. persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)