Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Metal

1 * Cuvantul cu diacritice: metal-
Cuvantul fara diacritice: metal

Definitie: METAL-² element verifica cuvantul: Metalo-.

2 * Cuvantul cu diacritice: metál
Cuvantul fara diacritice: metal

Definitie: METAL¹, metale, substantiv neutru Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și electricitate, ductil și maleabil, solid la temperatură obișnuită. (din franceza metal, limba germana Metall, limba latina metallum)

3 * Cuvantul cu diacritice: metál
Cuvantul fara diacritice: metal

Definitie: METAL, metale, substantiv neutru 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; prin extensiune aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etcetera ♢ Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ Figurativ Bani. 2. (Pop.; la plural) Substanță chimică. [Plural și: (rar) metaluri] – Din franceza metal, limba germana Metall.

4 * Cuvantul cu diacritice: metál
Cuvantul fara diacritice: metal

Definitie: METAL substantiv (CHIMIE) (învechit) madem.

5 * Cuvantul cu diacritice: metál
Cuvantul fara diacritice: metal

Definitie: metal substantiv neutru, plural metale

6 * Cuvantul cu diacritice: metál -e
Cuvantul fara diacritice: metal

Definitie: METAL -e n. Element chimic cu luciu specific, caracterizat prin conductibilitate termică și electrică, opacitate, ductibilitate și maleabilitate. franceza metal, limba germana Metall

7 * Cuvantul cu diacritice: metál
Cuvantul fara diacritice: metal

Definitie: METAL substantiv neutru 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [Plural -le, -luri. / conform franceza metal, limba germana Metall < limba latina metallun].