1
Metal1, metale, substantiv neutru Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și electricitate, ductil și maleabil, solid la temperatură obișnuită. (din franceză metal, germană Metall, latină metallum)
MDN – marele dicționar de neologisme
2
Metal, metale, substantiv neutru
1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; prin extensiune aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc.
Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului.
Figurat Bani.
2. (Popular; la plural) Substanță chimică. [Plural și: (rar) metaluri] – Din franceză Metal, germană Metall.
1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; prin extensiune aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc.
Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului.
Figurat Bani.
2. (Popular; la plural) Substanță chimică. [Plural și: (rar) metaluri] – Din franceză Metal, germană Metall.
DEX – dicționarul explicativ
3
Metal metale neutru Element chimic cu luciu specific, caracterizat prin conductibilitate termică și electrică, opacitate, ductibilitate și maleabilitate. /<franceză metal, germană Metall
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Metal substantiv neutru
1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită.
2. Aliaj al unor metale (1). [Plural -le, -luri. / conform franceză metal, germană Metall < latină metallun].
1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită.
2. Aliaj al unor metale (1). [Plural -le, -luri. / conform franceză metal, germană Metall < latină metallun].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Metal substantiv neutru, plural metale
DOOM – dicționarul ortografic
6
Metal-2 element vezi Metalo-.