Definitie Cristal - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cristal, (2) cristale si (1) cristaluri, substantiv neutru
1. Sticla de o fabricatie speciala, transparenta si perfect incolora, cu insusirea de a refracta puternic lumina, intrebuintata pentru fabricarea lentilelor optice si a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1).
2. Substanta minerala solida, omogena, cu o structura interna regulata, care se prezinta sub forma unor poliedre. ♢ Cristal de stanca = varietate transparenta, incolora, de cuart, care se prezinta in cristale mari si care este folosita in industria optica, in radiotehnica, ca piatra semipretioasa etcetera
3. (În sintagma) Cristale lichide = substante mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afisare. – Din franceza Cristal, limba latina Crystallus.

Varianta definitie 2: Cristal2(o)-/cristali- element „cristal”. (< franceza cristall/o/-, cristalli-, conform din limba greaca krystallos, gheata, sticla)

Varianta definitie 3: Cristal1 substantiv neutru
1. corp mineral (dintr-o roca) sub forma de poliedru, marginit de fete netede.
2. - de stanca = forma naturala cristalizata, pura a silicei.
3. (p. anal.) sticla de fabricatie speciala, de calitate superioara, transparenta si incolora. ♢ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticla. (< franceza cristal, limba greaca (veche) krystallos)

Varianta definitie 4: Cristal substantiv clestar. (Un pahar de -.)

Varianta definitie 5: Cristal (mineral) substantiv neutru, plural cristale

Varianta definitie 6: Cristal (obiect de cristal) substantiv neutru, plural cristaluri

Varianta definitie 7: Cristal2 -uri n. 1) Sticla de calitate superioara, de fabricatie speciala, incolora, folosita in optica si pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din aceasta sticla. /<fr. cristal, limba latina crystallus

Varianta definitie 8: Cristal1 -e n.
Corp solid, transparent si incolor, cu fete plane si cu o forma geometrica de poliedru. ♢ --de-stanca varietate in-colora, transparenta, de cuart. /<fr. cristal, limba latina cristallus

Varianta definitie 9: Cristal substantiv neutru
1. Sticla de fabricatie speciala, de calitate superioara, transparenta si incolora. ♦ Obiect confectionat dintr-o astfel de sticla.
2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o roca) care are de la natura o forma geometrica de poliedru.
3. Cristal-de-stanca = forma naturala cristalizata, pura, a silicei. (Și in forma cristalo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Plural -le, -luri. / < limba greaca (veche) krystallos – gheata, conform limba italiana cristallo, franceza cristal, limba germana Kristall].

Varianta definitie 10: Cristal (-le), substantiv neutru – Sticla speciala, transparenta si perfect incolora. – Mr. cristal.
Ngr. ϰρύσταλλος (secolul XVII), si mai modern din franceza cristal. – Derivat (din franceza) cristalin, substantiv neutru; cristaliza, verb; cristalizatie, substantiv feminin

Varianta definitie 11: Cristal substantiv neutru singular (toxic) amfetamina. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)