1
Mușama, mușamale, substantiv feminin
1. Pânză impermeabilă prin lăcuire sau prin ceruire pe una dintre fețe, folosită în gospodărie, în ateliere etc. pentru protecție; obiect făcut dintr-o asemenea pânză.
Expresie A face (un lucru) mușama = a ascunde, a mușamaliza.
2. (Articol) Numele unui dans popular vioi, jucat de perechi în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Din turcă Mușamba.
1. Pânză impermeabilă prin lăcuire sau prin ceruire pe una dintre fețe, folosită în gospodărie, în ateliere etc. pentru protecție; obiect făcut dintr-o asemenea pânză.
Expresie A face (un lucru) mușama = a ascunde, a mușamaliza.
2. (Articol) Numele unui dans popular vioi, jucat de perechi în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Din turcă Mușamba.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mușama mușamale feminin 1) Țesătură de pânză sau viscoză, care este acoperită sau îmbibată cu substanțe impermeabile, folosită pentru a proteja obiectele împotriva apei. 2) Obiect confecționat din astfel de țesătură. [Articol Mușamaua; Genitiv-dativ Mușamalei] /<turcă mușama
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Mușama (mușamale), substantiv feminin –
1. Țesătură cerată sau cauciucată. –
2. Mod de a da o aparență onestă sau de a ridica în slăvi un abuz sau o greșeală. – Aromână mușama, meglenoromână mușămă. Turcă (arab.) mușemma „mușama” (Șeineanu, II, 265; Lokotsch 1512a), conform spaniolă mojama, neogreacă μουσαμᾶς, albaneză müšman, bulgară mušama. – Derivat mușamat, substantiv neutru (Argou, portofel), a cărui derivat nu este clară (după Graur, Bl, VI, 156, din țigănească mus „braț”, prin intermediul unui *musimata „poșetă de mînă”); mușamaliza, verb (a îngropa, a face uitată o problemă dezagreabilă).
1. Țesătură cerată sau cauciucată. –
2. Mod de a da o aparență onestă sau de a ridica în slăvi un abuz sau o greșeală. – Aromână mușama, meglenoromână mușămă. Turcă (arab.) mușemma „mușama” (Șeineanu, II, 265; Lokotsch 1512a), conform spaniolă mojama, neogreacă μουσαμᾶς, albaneză müšman, bulgară mušama. – Derivat mușamat, substantiv neutru (Argou, portofel), a cărui derivat nu este clară (după Graur, Bl, VI, 156, din țigănească mus „braț”, prin intermediul unui *musimata „poșetă de mînă”); mușamaliza, verb (a îngropa, a face uitată o problemă dezagreabilă).
DER – dicționarul etimologic
4
Mușama substantiv feminin, articulat mușamaua, genitiv-dativ articulat mușamalei; plural mușamale
DOOM – dicționarul ortografic