Balama
Definitie, sens si explicatie
1Balama, balamale, substantiv feminin: Mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate pe un ax, dintre care cel putin una se invarteste dupa montare in jurul axului, spre a permite unei usi, unei ferestre, unui capac de lada etcetera sa se inchida si sa se deschida prin rotire partiala; sarniera, tatana. ♦ Figurativ (Familiar; la plural) Încheieturi, articulatii ale corpului. ♢ Expresie A-i (sau a i se) slabi sau a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau tine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetii, a oboselii, a fricii).
A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din limba turca: Bağlama.
A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din limba turca: Bağlama.
2Balama substantiv sarniera, (popular) tatana, (Transilvania si Maram.) pipa, (prin Banat si sud-vestul Transilvania) sarc. (- la usa.)
3Balama substantiv feminin, art. balamaua, g.-d. art. balamalei; plural balamale
4Balama -le f. 1) Dispozitiv metalic constand din doua placi unite intre ele, care, prinse respectiv de un cadru fix si de un panou mobil, fac posibila inchiderea si deschiderea panoului; tatana. 2) la plural popular Legatura mobila intre doua oase si locul acestei legaturi; incheietura; articulatie. ♢ A scoate (pe cineva) din -le a enerva (pe cineva). A-si iesi (sau A sari) Din -le a se enerva tare; a-si iesi din fire. A-i tremura (cuiva) -lele a avea frica; a se teme. [Art. Balamaua; G.-d. Balamalei ] /<turc. baglama
5Balama (balamale), substantiv feminin –
1. Țitina, sarniera. –
2. Balama.
Limba Turca: balama (seineanu, Ii, 30; Lokotsch 173), de unde provin si limba albaneza bagljamë, bulgara, limba sarba: baglama.
1. Țitina, sarniera. –
2. Balama.
Limba Turca: balama (seineanu, Ii, 30; Lokotsch 173), de unde provin si limba albaneza bagljamë, bulgara, limba sarba: baglama.