1
Muștiuc, muștiucuri, substantiv neutru
1. Piesă detașabilă (de ebonită, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se suflă.
2. Capătul metalic cu care se termină un furtun și care servește la concentrarea și dirijarea jetului de lichid.
3. Piesă de metal sau de lemn căptușită cu tablă și montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor, a țiglelor etc. – Din germană Mundstück.
1. Piesă detașabilă (de ebonită, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se suflă.
2. Capătul metalic cu care se termină un furtun și care servește la concentrarea și dirijarea jetului de lichid.
3. Piesă de metal sau de lemn căptușită cu tablă și montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor, a țiglelor etc. – Din germană Mundstück.
DEX – dicționarul explicativ
2
Muștiuc muștiucuri neutru 1) Tub mic (de os, de lemn, de ebonită) în care se fixează țigara pentru a fuma; țigaret. 2) Extremitate a unui instrument muzical de suflat, pe unde se suflă cu gura; ambușură. 3) Capătul metalic al unui furtun care servește la reglarea curentului de apă. [Silabe -tiuc] /<germană Mundstück
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Muștiuc substantiv neutru
1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură.
2. Capătul metalic cu care se termină un furtun.
3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germană Mundstück].
1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură.
2. Capătul metalic cu care se termină un furtun.
3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germană Mundstück].
DN – dicționar de neologisme
4
Muștiuc substantiv neutru (silabe -tiuc), plural muștiucuri
DOOM – dicționarul ortografic