Zăbală

Zăbală, zăbale, substantiv feminin
1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce.
2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță.
3. (La plural) Bale.
4. (La plural) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din maghiară Zabola.

DEX – dicționarul explicativ

Zăbală zăbale feminin 1) Piesă constând din două bare metalice, unite flexibil între ele și fixate în partea de jos a căpăstrului, care se introduce în gura calului pentru a-l putea struni ori conduce. 2) la plural Bubulițe molipsitoare, care apar, mai ales la copii, în colțurile gurii (și la vite pe buze). 3) (la puii unor păsări) Colț cărnos și galben de la rădăcina ciocului. [Genitiv-dativ Zăbalei] /<ungară zabola

NODEX – noul dicționar explicativ

Zăbală (-le), substantiv feminin –
1. Inel, frînă a calului. –
2. Spuzeală la colțul gurii. – Variantă Banat zobele. Slavă ząbŭ „dinte”, prin intermediul maghiară zabola (Diez, Gramm., I, 446; Cihac, II, 539; Galdi, Dict., 99).
Sârbă zabala (Conev 103) pare a proveni din română – Derivat zăbălos, adjectiv (cu zăbale); înzabăla, verb (a pune zăbale; a domina, a stăpîni); zăbăluță, substantiv feminin (lănțișor de frîu).
Pentru extensiunea lui zăbală „spuzeală” (Oltenia, Muntenia, Dobr.) conform Alr, I,
27. – Conform zîmba, zimț.

DER – dicționarul etimologic

Zăbală substantiv feminin, genitiv-dativ articulat zăbalei; plural zăbale

DOOM – dicționarul ortografic