1
Năsturel, năsturei, substantiv masculin
1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș.
2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici. albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + sufix -el.
1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș.
2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici. albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + sufix -el.
DEX – dicționarul explicativ
2
Năsturel năsturei masculin (diminutiv de la nas-ture) Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze penate, cu flori mici, albe și cu fructe silicve, folosită în alimentație și în medicină; măcriș-de-baltă. /nasture + sufix -el
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Năsturel substantiv masculin, plural năsturei, articulat năstureii
DOOM – dicționarul ortografic