1
Năvală, năvale, substantiv feminin
1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concretizat) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare).
Locuțiune verb A da năvală = a năvăli.
2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă.
Grabă, iuțeală, zor.
(Adverbial) în chip năvalnic, impetuos.
3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive.
4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din Năvăli (derivat regresiv).
1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concretizat) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare).
Locuțiune verb A da năvală = a năvăli.
2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă.
Grabă, iuțeală, zor.
(Adverbial) în chip năvalnic, impetuos.
3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive.
4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din Năvăli (derivat regresiv).
DEX – dicționarul explicativ
2
Năvală năvale feminin 1) Înaintare impetuoasă (mai ales, prin surprindere) asupra duș-manului.
A da năvală a) a năvăli; b) a se repezi. 2) Pătrundere masivă a unei armate într-o țară străină cu scopuri de cotropire; invazie. 3) Mișcare nestăvilită. Năvala apelor. 4) (despre ființe) Îngrămădire (grăbită) într-un singur locuțiune
La pomană, Năvală se spune, când cineva caută să beneficieze de ceva fără cheltuieli. /vezi a năvăli
A da năvală a) a năvăli; b) a se repezi. 2) Pătrundere masivă a unei armate într-o țară străină cu scopuri de cotropire; invazie. 3) Mișcare nestăvilită. Năvala apelor. 4) (despre ființe) Îngrămădire (grăbită) într-un singur locuțiune
La pomană, Năvală se spune, când cineva caută să beneficieze de ceva fără cheltuieli. /vezi a năvăli
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Năvală substantiv feminin, genitiv-dativ articulat năvalei; plural năvale
DOOM – dicționarul ortografic