1
Nuntă, nunți, substantiv feminin
1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase).
Figurat Scandal, zarvă, tămbălău.
2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă.
3. (Regional) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (1). – Singular refăcut după plural nunți (< latină nuptiae).
1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase).
Figurat Scandal, zarvă, tămbălău.
2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă.
3. (Regional) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (1). – Singular refăcut după plural nunți (< latină nuptiae).
DEX – dicționarul explicativ
2
Nuntă nunți feminin 1) Ceremonie de oficiere a unei căsătorii. 2) Petrecere organizată cu această ocazie.
Nuntă de argint aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. Nuntă de aur aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. A face nuntă a se căsători. 3) Totalitate a celor invitați la o nuntă; alaiul nunții; cortegiul nunții. 4) figurat popular Învălmășeală gălagioasă; zarvă. [Genitiv-dativ Nunții] /<latină nuptiae
Nuntă de argint aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. Nuntă de aur aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. A face nuntă a se căsători. 3) Totalitate a celor invitați la o nuntă; alaiul nunții; cortegiul nunții. 4) figurat popular Învălmășeală gălagioasă; zarvă. [Genitiv-dativ Nunții] /<latină nuptiae
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Nuntă (nunți), substantiv feminin – Ceremonia de căsătorie, cununie. – Aromână numtă, lumtă, meglenoromână nuntă, istroromână nuntę. Latină nuptiae (Pușcariu 1208; Candrea-dens., 1260; Rew 5999), conform italiană nozze (sard. nuntas, nunsas, cors. nonza), provensală nossas, franceză noces. Fonetismul nu este normal.
S-a căutat să se explice rezultatul română prin încrucișarea latină nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sau plecînd de la plural *nupți › nunți (Pușcariu; Byck-graur 25).
Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu, Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar prefera să pornească de la latină nupta, ipoteză care un înlătură problema.
Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (conform vezi sard. nunça „întîlnire”), fie prin simplă propagare; și de la plural numpți s-a putut trece la numți, aromână nunți. Uz general (Alr, I, 254).
Derivat nuntaș, substantiv masculin (invitat la nuntă); nunți (variantă nunti), verb (a face nuntă); nuntit, substantiv neutru (nuntă). – Din română provine maghiară nunta (Edelspacher 20).
S-a căutat să se explice rezultatul română prin încrucișarea latină nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sau plecînd de la plural *nupți › nunți (Pușcariu; Byck-graur 25).
Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu, Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar prefera să pornească de la latină nupta, ipoteză care un înlătură problema.
Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (conform vezi sard. nunça „întîlnire”), fie prin simplă propagare; și de la plural numpți s-a putut trece la numți, aromână nunți. Uz general (Alr, I, 254).
Derivat nuntaș, substantiv masculin (invitat la nuntă); nunți (variantă nunti), verb (a face nuntă); nuntit, substantiv neutru (nuntă). – Din română provine maghiară nunta (Edelspacher 20).
DER – dicționarul etimologic
4
Nuntă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat nunții; plural nunți
DOOM – dicționarul ortografic