1
Oligocen, -ă, oligoceni, -e substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc.
2. Adjectiv Care se referă la oligocen (1) sau la formațiile din această epocă. – Din franceză Oligocène.
1. Substantiv neutru Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc.
2. Adjectiv Care se referă la oligocen (1) sau la formațiile din această epocă. – Din franceză Oligocène.
DEX – dicționarul explicativ
2
Oligocen substantiv neutru (Geologie) Epocă (serie) superioară a paleogenului. adjectiv Care aparține acestei epoci. [< franceză oligocène, conform greacă oligos – puțin, kainos – recent].
DN – dicționar de neologisme
3
Oligocen2 oligocenă (oligoceni, oligocene) Care este caracteristic pentru perioada superioară a paleogenului. /<franceză oligocene
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Oligocen1 neutru Perioadă superioară a paleogenului. /<franceză oligocene
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Oligocen, -ă adjectiv, substantiv neutru (din) epoca superioară a paleogenului. (< franceză oligocène)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Oligocen adjectiv masculin, plural oligoceni; feminin singular oligocenă, plural oligocene
DOOM – dicționarul ortografic
7
Oligocen substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic