Pliocen -ă
Definitie, sens si explicatie
1Pliocén, -ă, plioceni, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care apartine celei de-a doua epoci a neogenului, care se refera la aceasta epoca.
2. Substantiv neutru: A doua epoca a neogenului, situata intre miocen si perioada cuaternara, reprezentata, in partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar in cea de est prin depozite lacustre.
3. Substantiv neutru: Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pronuntat: pli-o-] – Din franceza Pliocène.
1. Adjectiv Care apartine celei de-a doua epoci a neogenului, care se refera la aceasta epoca.
2. Substantiv neutru: A doua epoca a neogenului, situata intre miocen si perioada cuaternara, reprezentata, in partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar in cea de est prin depozite lacustre.
3. Substantiv neutru: Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pronuntat: pli-o-] – Din franceza Pliocène.
2Pliocen adjectiv m. (silabe pli-o-), plural plioceni; f. singular pliocena, plural pliocene
3Pliocen substantiv neutru (silabe pli-o-)
4Pliocén1 n. geologie 1) Perioada a doua a neogenului, situata intre miocen si pleistocen si caracterizata prin depozite marine sau lacustre. 2) Ansamblu de straturi ale scoartei terestre datand din aceasta perioada. [Silabe Pli-o-] /<fr. pliocene
5Pliocén2 -a (-i, -e) Care tine de perioada a doua a neogenului; din perioada a doua a neogenului. [Silabe Pli-o-] /<fr. pliocene
6Pliocén substantiv neutru (Geol.) Epoca (seria) superioara a neogenului. adjectiv Care apartine acestei epoci. [Pronume pli-o-. / < franceza pliocène, conform limba greaca (veche) pleion – mai mare, kainos – recent].
7Pliocén, -ă adjectiv, substantiv neutru (din) epoca superioara a neogenului. (< franceza pliocène)