Op substantiv neutru – Necesitate, nevoie.
Latină opus (Diez, I, 436; Pușcariu 1221; Candrea-dens., 1282; Rew 6079), conform italiană uopo, logud. obus, provensală, catalană ops, vezi spaniolă huebos (Corominas, III, 541).
Învechit, este dublet al lui op, substantiv neutru (operă, carte), din același cuvînt latină (secolul XIX).
Se folosea și în formele obsă (‹ opsă, op să) și opt „e precis” ‹ opus est, conform J. Jud, vezi franceză estuet, în Vox Română, IX, 26-
DER – dicționarul etimologic
–Op Element secund de compunere savantă cu semnificația „ochi”, „vedere”.
[< franceză -ope, conform greacă ops – ochi].
DN – dicționar de neologisme
Op, opuri, substantiv neutru Livresc Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere.
Din latină Opus.
DEX – dicționarul explicativ
Încă 5 definiții din alte dicționare
Op2 adjectiv invariabil (arte) care se bazează pe reacții optice.
(< engleză op/tical art/)
MDN – marele dicționar de neologisme
Op1 substantiv neutru carte, lucrare, scriere, operă.
(< latină opus)
MDN – marele dicționar de neologisme
-Op3 element opt(o)-.
MDN – marele dicționar de neologisme
Op opuri neutru livresc depr.
Creație literară sau științifică; scriere.
<latină opus
NODEX – noul dicționar explicativ
Op substantiv neutru, plural opuri
DOOM – dicționarul ortografic
