Op
Definitie, sens si explicatie
1Op, opuri, substantiv neutru (Livresc) Opera (literara sau stiintifica); carte, lucrare, scriere. – Din limba latina Opus.
2Op substantiv verifica cuvantul: carte, lucrare, opera, scriere, text, tiparitura, tom, volum.
3Op substantiv neutru, plural opuri
4Op -uri n. livr. depr.
Creatie literara sau stiintifica; scriere. /<lat. opus
Creatie literara sau stiintifica; scriere. /<lat. opus
5–Op Element secund de compunere savanta cu semnificatia „ochi”, „vedere”. [< franceza -ope, conform limba greaca (veche) ops – ochi].
6Op substantiv neutru (Liv.) Opera (literara sau stiintifica), lucrare, scriere. [< limba latina opus].
7Op1 substantiv neutru carte, lucrare, scriere, opera. (< limba latina opus)
8Op2 adjectiv inv. (arte) care se bazeaza pe reactii optice. (< limba engleza op/tical art/)
9-Op3 element opt(o)-.
10Op substantiv neutru – Necesitate, nevoie.
Limba Latina opus (Diez, I, 436; Puscariu 1221; Candrea-dens., 1282; Rew 6079), conform limba italiana uopo, logud. obus, prov., cat. ops, verifica cuvantul: sp. huebos (Corominas, Iii, 541).
Înv., este dublet al lui op, substantiv neutru (opera, carte), din acelasi cuvint limba latina (secolul Xix).
Se folosea si in formele obsa (‹ opsa, op sa) si opt „e precis” ‹ opus est, conform J. Jud, verifica cuvantul: franceza estuet, in Vox Rom., Ix, 26-
Limba Latina opus (Diez, I, 436; Puscariu 1221; Candrea-dens., 1282; Rew 6079), conform limba italiana uopo, logud. obus, prov., cat. ops, verifica cuvantul: sp. huebos (Corominas, Iii, 541).
Înv., este dublet al lui op, substantiv neutru (opera, carte), din acelasi cuvint limba latina (secolul Xix).
Se folosea si in formele obsa (‹ opsa, op sa) si opt „e precis” ‹ opus est, conform J. Jud, verifica cuvantul: franceza estuet, in Vox Rom., Ix, 26-