Definitie Carte - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Carte, carti, substantiv feminin I.
1. Scriere cu un anumit subiect, tiparita si legata sau brosata in volum. ♢ Carte albastra (sau alba, neagra etcetera) = publicatie oficiala a unui guvern care contine documente justificative privitoare la o problema politica. ♢ Expresie A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om invatat; a vorbi asa cum trebuie; a face caz de eruditia sa, a fi pedant.
A se pune pe carte = a se apuca serios de invatat.
Cum scrie la carte = asa cum trebuie, cum se cere.
Om de carte = persoana care citeste, studiaza mult; carturar. ♦ Diviziune mai mare decat un capitol a unei scrieri de proportii mari.
2. Figurativ Cunostinte de scriere si de citire; invatatura, stiinta, cultura.
Ai carte, ai parte.
3. Registru. II.
1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atesta sau confera unei persoane anumite drepturi.
Carte de membru. ♢ Carte de munca = carnet de munca.
2. Bucata de carton, cu insemnari scrise sau tiparite, careia i se dau diferite intrebuintari: pentru corespondenta (carte postala), ca permis de intrare la un concert, la o biblioteca (carte de intrare), indicand numele (profesiunea, adresa etcetera) unei persoane (carte de vizita) etcetera ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferentiate dupa culorile, semnele si figurile imprimate pe ele si intrebuintate la anumite jocuri de noroc. ♢ Expresie A da cartile pe fata = a-si arata gandurile sau planurile, a spune adevarul.
A(-si) juca ultima carte = a face o ultima incercare (riscand) in vederea atingerii unui scop.
A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile si a se avanta cu toate riscurile intr-o confruntare (desperata) in scopul atingerii unui ideal.
A da in carti = A pretinde ca ghiceste viitorul cu ajutorul cartilor de joc. Iii. (Înv. si popular)
1. Scrisoare.
2. Ordin scris, emis de o autoritate.
3. Act scris, document; dovada. ♢ Carte de judecata = hotarare, sentinta judecatoreasca. – Refacut din Carti (plural lui *carta < limba latina Charta), prin analogie cu parte-parti; (II) din franceza Carte.

Varianta definitie 2: Carte substantiv verifica cuvantul: act, catastif, condica, dispozitie, document, dovada, epistola, epistolie, hartie, hotarare, izvor, inscris, ordin, piesa, porunca, ravas, registru, scrisoare.

Varianta definitie 3: Carte substantiv
1. lucrare, opera, scriere, tiparitura, tom, volum, (livresc) op. (O - groasa.)
2. (CONT.) cartea mare = maestru, registru de partizi.
3. carte funciara verifica cuvantul: cadastru; carte funduara verifica cuvantul: cadastru.
4. verifica cuvantul: invatatura.

Varianta definitie 4: Carte (volum, cartonas, text scris) substantiv feminin, g.-d. art. cartii; plural carti

Varianta definitie 5: Carte carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ♢ - de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) figurat Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ♢ A face - a insusi cunostinte. A sti - a fi om invatat. A vorbi ca din - a vorbi ca un om invatat. A lega -ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. - de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. - de vizita. - postala. - de joc. 5) inv.
Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite -. 6) inv.
Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. - de imobil. [G.-D. Cartii] /<lat. charta

Varianta definitie 6: Carte (cắrti), substantiv feminin –
1. Scrisoare. –
2. Document, act scris. –
3. Scriere tiparita si legata, volum. –
4. Capitol, sectiune. –
5. Bucata de carton cu insemnari scrise sau tiparite. –
6. Lista de bucate, meniu. –
7. Instructie, intelepciune. –
8. Carti de joc. –
9. La rumegatoare, foios, ghem. – Mr. carte, megl. carti „hirtie”.
Limba Latina charta „hirtie, scrisoare” (Puscariu 99; Candrea-Dens., 273; REW 1866; Philippide, II, 636; DAR); conform limba albaneza kartë „hirtie”, limba italiana, prov., cat., sp., port. carta.
Exista mari divergente cu privire la schimbarile semantice si originea lor; conform Capidan, Dacor., I, 335; Densusianu, GS, II, 14; Skok, Archiv. slaw.
Phil., XXXVII, 3; Iordan, BF, VI,
150. Conform: carturar.
Derivat cartar, substantiv masculin (Trans., jucator, trisor); carticica, substantiv feminin (brosura; pachet pentru hirtie de tigari); cartulie, substantiv feminin (brosura; scrisoare, bilet; document, act).
Din rom. provine bulgara karticka „carte de vizita”.

Varianta definitie 7: Carte, carti substantiv feminin (toxic) cantitate de rasina de canabis care, de regula, are forma unei placi sau a unei carti. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)