Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Carte

1 * Cuvantul cu diacritice: cárte
Cuvantul fara diacritice: carte

Definitie: CARTE, cărți, substantiv feminin I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ♢ Carte albastră (sau albă, neagră etcetera) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ♢ Expresie A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Figurativ Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ♢ Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etcetera) unei persoane (carte de vizită) etcetera ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ♢ Expresie A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = A pretinde ca ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și popular) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ♢ Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Refăcut din cărți (plural lui cartă < limba latina charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din franceza carte.

2 * Cuvantul cu diacritice: cárte
Cuvantul fara diacritice: carte

Definitie: CARTE substantiv verifica cuvantul: act, catastif, condică, dispoziție, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, hotărâre, izvor, înscris, ordin, piesă, poruncă, răvaș, registru, scrisoare.

3 * Cuvantul cu diacritice: cárte
Cuvantul fara diacritice: carte

Definitie: CARTE substantiv 1. lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livresc) op. (O - groasă.) 2. (CONT.) cartea mare = maestru, registru de partizi. 3. carte funciară verifica cuvantul: cadastru; carte funduară verifica cuvantul: cadastru. 4. verifica cuvantul: învățătură.

4 * Cuvantul cu diacritice: cárte
Cuvantul fara diacritice: carte

Definitie: carte (volum, cartonaș, text scris) substantiv feminin, g.-d. art. cărții; plural cărți

5 * Cuvantul cu diacritice: cárte cărți
Cuvantul fara diacritice: carte

Definitie: CARTE cărți f. 1) Scriere tipărită, legată sau broșată în volum. ♢ - de căpătâi lucrare preferată de cineva, absolut indispensabilă într-un domeniu de activitate. 2) figurat Bagaj de cunoștințe pe care le posedă cineva; învățătură; studii. ♢ A face - a însuși cunoștințe. A ști - a fi om învățat. A vorbi ca din - a vorbi ca un om învățat. A lega -ea de gard a renunța la învățătură. 3) Document oficial, cu date personale care confirmă drepturile unei persoane; carnet. - de muncă. 4) Bucată de carton de dimensiuni mici, care conține diferite însemnări și servește la anumite scopuri. - de vizită. - poștală. - de joc. 5) înv. Comunicare în scris trimisă cuiva; scrisoare; răvaș. A trimite -. 6) înv. Caiet unde se fac diferite însemnări cu caracter administrativ; registru. - de imobil. [G.-D. cărții] limba latina charta

6 * Cuvantul cu diacritice: cárte cắrți
Cuvantul fara diacritice: carte

Definitie: carte (carți), substantiv feminin – 1. Scrisoare. – 2. Document, act scris. – 3. Scriere tipărită și legată, volum. – 4. Capitol, secțiune. – 5. Bucată de carton cu însemnări scrise sau tipărite. – 6. Listă de bucate, meniu. – 7. Instrucție, înțelepciune. – 8. Cărți de joc. – 9. La rumegătoare, foios, ghem. – Mr. carte, megl. carti „hîrtie”. Limba Latina charta „hîrtie, scrisoare” (Pușcariu 99; Candrea-Dens., 273; REW 1866; Philippide, II, 636; DAR); conform limba albaneza kartë „hîrtie”, limba italiana, prov., cat., sp., port. carta. Există mari divergențe cu privire la schimbările semantice și originea lor; conform Capidan, Dacor., I, 335; Densusianu, GS, II, 14; Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVII, 3; Iordan, BF, VI, 150. Conform: cărturar. Derivat cărtar, substantiv masculin (Trans., jucător, trișor); cărticică, substantiv feminin (broșură; pachet pentru hîrtie de țigări); cărțulie, substantiv feminin (broșură; scrisoare, bilet; document, act). Din rom. provine bulgara karticka „carte de vizită”.

7 * Cuvantul cu diacritice: carte
Cuvantul fara diacritice: carte

Definitie: carte, cărți substantiv feminin (toxic) cantitate de rășină de canabis care, de regulă, are forma unei plăci sau a unei cărți. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)