1
Pajură, pajuri, substantiv feminin
1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte; acvilă (1), aceră (Aquila chrysaetos).
(În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase.
2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul sau două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; prin extensiune stemă, emblemă având o asemenea figură. [Variantă: (învechit) Pajeră, pajoră substantiv feminin] – Din ucraineană Pažera „ființă lacomă, nesățioasă”.
1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte; acvilă (1), aceră (Aquila chrysaetos).
(În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase.
2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul sau două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; prin extensiune stemă, emblemă având o asemenea figură. [Variantă: (învechit) Pajeră, pajoră substantiv feminin] – Din ucraineană Pažera „ființă lacomă, nesățioasă”.
DEX – dicționarul explicativ
2
Pajură pajuri feminin 1) Pasăre răpitoare de munte, de talie mare, cu cioc puternic și cu gheare lungi și ascuțite; acvilă. 2) Simbol care reprezintă o pasăre de acest fel, cu unul sau două capete, servind drept semn distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile și monedele unor țări. 3) Stemă sau emblemă cu asemenea simbol. [Genitiv-dativ Pajurei] /<ucraineană pažera
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Pajură (-re), substantiv feminin – Acvilă (Aquila imperialis). – Variantă pajeră, pajoră. Origine obscură.
Pare să fie legat de rusă požratĭ „a devora”, conform ruteană pažera „rechin” (Densusianu, Română, XXIII, 81; Tiktin), probabil datorită reputației de mîncău de care se bucură pajura în poveștile populare.
Legătura cu polonă pazur „labă” (Cihac, II, 239) e mai puțin sigură.
Pare să fie legat de rusă požratĭ „a devora”, conform ruteană pažera „rechin” (Densusianu, Română, XXIII, 81; Tiktin), probabil datorită reputației de mîncău de care se bucură pajura în poveștile populare.
Legătura cu polonă pazur „labă” (Cihac, II, 239) e mai puțin sigură.
DER – dicționarul etimologic
4
Pajură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat pajurii; plural pajuri
DOOM – dicționarul ortografic