Patina
Definitie, sens si explicatie
1Patina1, patinez, verb I.
1. Reflexiv (Despre obiecte de metal oxidabil) A capata patina1. ♦ A se uza, a se invechi.
2. Tranzitiv A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de arta) sa capete patina1, a da patina1. – Din franceza Patiner.
1. Reflexiv (Despre obiecte de metal oxidabil) A capata patina1. ♦ A se uza, a se invechi.
2. Tranzitiv A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de arta) sa capete patina1, a da patina1. – Din franceza Patiner.
2Patina2, patinez, verb I. Intranzitiv
1. (Despre oameni) A se da pe gheata cu patinele2; a practica patinajul.
2. (Despre rotile vehiculelor) A se invarti in loc fara sa inainteze; prin extensiune (despre vehicule) a nu putea sa inainteze sau a aluneca, abatandu-se de la directia de inaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafata lucie.
3. (Tehn.) A glisa. – Din franceza Patiner.
1. (Despre oameni) A se da pe gheata cu patinele2; a practica patinajul.
2. (Despre rotile vehiculelor) A se invarti in loc fara sa inainteze; prin extensiune (despre vehicule) a nu putea sa inainteze sau a aluneca, abatandu-se de la directia de inaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafata lucie.
3. (Tehn.) A glisa. – Din franceza Patiner.
3Patina (a capata patina, a se da pe gheata) verb, indicativ prezent 1 singular patinez, 3 singular si plural patineaza
4A patina1 -ez intranzitiv 1) A merge cu patinele pe gheata; a face patinaj. 2) (despre rotile unui vehicul) A se invarti pe loc sau a aluneca fara sa se invarteasca din cauza lipsei de aderenta la sol. 3) A se deplasa alunecand pe o suprafata neteda si lucioasa. 4) (despre piese de masini) A aluneca pe suprafata altei piese; a glisa. /<fr. patiner
5A patina2 -ez tranzitiv (obiecte de metal, de lemn, de piatra etcetera) A face sa se patineze (pe cale naturala sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner
6A se patina pers. 3 Se -eaza intranzitiv (despre obiecte de metal, de lemn sau despre cladiri) A se acoperi cu patina. /<fr. patiner
7Patina1 verb I. intr.
1. A merge cu patinele (pe gheata etcetera)
2. (Despre vehicule) A nu putea inainta pe un teren alunecos, rotile invartindu-se pe loc fara a deplasa vehiculul inainte. ♦ (Tehnica) A aluneca pe o piesa de ghidare. [< franceza patiner].
1. A merge cu patinele (pe gheata etcetera)
2. (Despre vehicule) A nu putea inainta pe un teren alunecos, rotile invartindu-se pe loc fara a deplasa vehiculul inainte. ♦ (Tehnica) A aluneca pe o piesa de ghidare. [< franceza patiner].
8Patina2 verb I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patina2 [in Dn]. [< franceza patiner].
9Patina1 verb intr.
1. a se deplasa cu patinele.
2. (despre vehicule) a nu putea inainta pe un teren alunecos, rotile invartindu-se pe loc. ♢ (tehn.) a aluneca pe o pista de ghidare. (< franceza patiner)
1. a se deplasa cu patinele.
2. (despre vehicule) a nu putea inainta pe un teren alunecos, rotile invartindu-se pe loc. ♢ (tehn.) a aluneca pe o pista de ghidare. (< franceza patiner)
10Patina2 verb I. reflexiv (despre obiecte, constructii de metal, de piatra etcetera) a se acoperi cu patina2.
Ii. tr. (despre timp) a face sa capete patina2. (< franceza patiner)
Ii. tr. (despre timp) a face sa capete patina2. (< franceza patiner)