1
Pîrlui (-uiesc, -it), verb – (Transilvania) A muia rufele înainte de spălat. – Variantă pîrloi. Maghiară parlani (Candrea). – Derivat pîrlău, substantiv neutru (ciubăr de rufe), din maghiară parlo (Galdi, Dict., 148); pîrnaie, substantiv feminin (butoi, oală mare; Argou, închisoare, pușcărie; varietate de struguri), în loc de pîrlaie, plural cuvîntului anterior (după ipoteza improbabilă a lui Diculescu, Elementele, 450, în loc de *părănaie, din greacă πελινάλιον ‹ πελίνη „butoi”, și ultimul sens din greacă *περϰναλέα ‹ περϰνός „albastru-închis”; după Scriban, din sârbă parni „de abur”.
DER – dicționarul etimologic