1
Rablagi, rablagesc, verb IV.
Reflexiv (Familiar; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Variantă: Răblăgi verb IV] – Din Rablagiu (derivat regresiv).
Reflexiv (Familiar; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Variantă: Răblăgi verb IV] – Din Rablagiu (derivat regresiv).
DEX – dicționarul explicativ
2
Rablagi, rablagesc, verb IV.
Reflexiv rablagi (rablagi; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi)
Reflexiv rablagi (rablagi; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi)
DEX – dicționarul explicativ
3
A se rablagi mă rablagesc intranzitiv 1) familiar (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se hârbui; a se uza. 2) familiar (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Rablagi verb (silabe -bla-), indicativ prezent 1 singular și 3 plural rablagesc, imperfect 3 singular rablagea; conjuncție prezent 3 singular și plural rablagească
DOOM – dicționarul ortografic