Definitie Strica - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Strica, stric, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) transforma din bun in rau; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ Expresie (Refl.) A se strica caruta in mijlocul drumului = a intampina piedici, a avea neplaceri cand esti inca departe de tinta. ♦ Reflexiv Prin specializare: (Despre vreme) A se schimba in rau, a deveni nefavorabil.
2. Tranzitiv (Popular) A sfarama invelisul tare al unui lucru (pentru a scoate si a folosi continutul); a sparge. ♦ A sfarama o usa, o incuietoare, a deschide cu forta (pentru a intra).
3. Reflexiv (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub actiunea agentilor exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substante sau mirosuri neplacute, nocive. ♢ Tranzitiv Factor care strica aerul.
4. Tranzitiv si instranzitiv A pricinui stricaciuni, daune, lipsuri; a vatama. ♦ Intranzitiv A fi nefolositor, nepotrivit, daunator intr-o anumita situatie. ♢ Expresie Nu strica (sau n-ar strica) sa... = nu-i rau sa..., nu face rau cel care... ♦ Intranzitiv A fi vinovat, raspunzator. ♦ Tranzitiv A gresi; a se face vinovat de ceva. ♢ Expresie Ce strica? = de ce ar fi rau, de ce (sa) nu...? ♦ Tranzitiv A vatama un organ sau o functie organica, a dauna sanatatii. ♢ Expresie A-si strica gura degeaba = a vorbi in zadar. ♦ Tranzitiv Figurativ (Pop.; despre stari sufletesti) A mahni; a dobori.
5. Tranzitiv A impiedica buna desfasurare a unei actiuni, a unei stari; a se pune de-a curmezisul, a tulbura, a zadarnici.
6. Tranzitiv A influenta pe cineva in rau; a corupe. ♦ Reflexiv A decadea din punct de vedere moral.
7. Tranzitiv A face ceva gresit, cum nu trebuie.
8. Tranzitiv si reflexiv A (se) darama, a (se) narui, a (se) distruge (o constructie, o asezare etcetera omeneasca). ♦ Tranzitiv (Înv.) A mutila; a ucide. ♢ Expresie (Refl.) Bea de se strica = bea mult, peste masura.
A se strica de ras = a rade foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de ras. ♦ Tranzitiv A anula, a abroga, a calca conventii, invoieli, legi, obligatii. ♦ Tranzitiv (În superstitii) A dezlega, a desface farmece, blesteme.
9. Reflexiv si tranz.
A rupe sau a determina ruperea legaturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa.
10. Tranzitiv A utiliza, a consuma, a cheltui in mod inutil (fara a obtine un folos sau un avantaj corespunzator).
11. Reflexiv (Despre adunari, petreceri etcetera) A lua sfarsit (in mod nefiresc, prin imprastierea participantilor). – Limba Latina Extricare.

Varianta definitie 2: A strica antonim: a drege, a repara, a tocmi, a zidi

Varianta definitie 3: Strica verb verifica cuvantul: abroga, anula, asasina, certa, contagia, contamina, deflora, deochea, deplasa, descoase, desfiinta, destrama, desira, devasta, dezarticula, dezvirgina, disloca, distruge, infecta, infirma, invalida, irosi, inrautati, invrajbi, jefui, luxa, molipsi, mutila, nimici, omori, pierde, parjoli, prada, prapadi, pustii, risipi, schilodi, scranti, sfarama, sparge, suci, supara, suprima, ucide.

Varianta definitie 4: Strica verb
1. verifica cuvantul: deteriora.
2. verifica cuvantul: ponosi.
3. verifica cuvantul: ruina.
4. verifica cuvantul: avaria.
5. verifica cuvantul: defecta.
6. verifica cuvantul: forta.
7. verifica cuvantul: distruge.
8. verifica cuvantul: altera.
9. verifica cuvantul: altera.
10. verifica cuvantul: deranja.
11. verifica cuvantul: caria.
12. verifica cuvantul: dauna.
13. verifica cuvantul: vatama.
14. (MEDICAL) a i se deranja. (I s-a - stomacul.)
15. verifica cuvantul: polua.
16. a se inchide, a se mohori, a se posomori. (Vremea s-a -.)
17. a (se) corupe, a (se) deforma. (O limba care s-a - sub influenta ...)
18. a (se) corupe, a decadea, a (se) deprava, a (se) desfrana, a (se) destrabala, a (se) perverti, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmata, (invechit) a (se) sminti. (S-a - intr-un mediu imoral.)
19. verifica cuvantul: zadarnici.
20. verifica cuvantul: desface.

Varianta definitie 5: Strica verb, indicativ prezent 1 singular stric, 3 singular si plural strica

Varianta definitie 6: A strica stric 1. tranz. 1) (obiecte) A face sa se strice. 2) A preface din bun in rau. Grindina -t via. 3) A face in mod necalitativ. Croitorul -t costumul. 4) (actiuni, stari de lucruri etcetera) A face sa nu-si continuie desfasurarea. - planurile cuiva. - casa cuiva. 5) A consuma fara folos; a irosi. - mancarea cu cineva. 6) fig. (intelegeri, relatii intre diferite persoane, legi etcetera) A considera nevalabil; a anula. - legaturile de prietenie cu cineva. - o tocmeala.
2. intranzitiv A face rau; a fi nefolositor. Fumatul strica. ♢ Nu strica (sau N-ar -) nu-i rau (sau n-ar fi rau). /<lat. extricare

Varianta definitie 7: A se strica ma stric intranzitiv 1) (despre constructii sau despre obiecte tari) A-si pierde integritatea (prin invechire sau prin actiunea unor factori externi). Vesela se strica. ♢ - de ras a rade tare si mult. 2) (despre sisteme tehnice sau organice) A iesi din functiune; a nu mai functiona (normal); a se avaria; a se deteriora; a se defecta; a se deregla; a degrada. ♢ S-a stricat caruta in mijlocul drumului se spune cand in desfasurarea unei actiuni intervine un obstacol neprevazut. A i se - cuiva cheful (sau Pofta) a pierde cheful (sau pofta). A i se - cuiva inima a se mahni. A-si - gura degeaba a vorbi zadarnic. 3) A-si pierde proprietatile pozitive (sub influenta factorilor externi); a se descompune; a se inacri; a se altera. 4) (despre aer) A se face greu de respirat; a deveni infect; a se vicia. 5) (despre timp) A se schimba in rau; a deveni nefavorabil. 6) figurat A duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se destrabala; a se desfrana; a se deprava. ♢ Bea de se strica face abuz de alcool. 7) figurat A rupe relatiile reciproce. - cu vecinii. 8) fig. popular (despre adunari, petreceri etcetera) A lua sfarsit in mod fortat. Hora s-a -at. /<lat. extricare

Varianta definitie 8: Strica (-c, -a't), verb –
1. A rupe, a fringe. –
2. A desface, a descompune. –
3. A distruge, a deteriora, a face nefolositor. –
4. A prejudicia, a dauna. –
5. A jefui, a fura. –
6. A ucide, a omori.
–
7. A viola, a silui, a dezonora. –
8. A deprava, a corupe. –
9. A nimici, a prapadi, a zdrobi, a terfeli, a vatama. –
10. A dezbina, a invrajbi. –
11. A rupe un pact, a incalca, a contraveni. –
12. A consuma, a cheltui fara rost. –
13. A fi de vina, a constitui cauza. –
14. (Refl.) A se altera, a se putrezi. – Megl. stri(cari).
Limba Latina extrῑcāre „a eviscera” (Tiktin; Capidan 277; Puscariu, Lr., 199), conform calabr. stricare „a freca”, sp. estregar.
Pentru semantismul din rom., trebuie sa se porneasca de la sensul primitiv al lui trῑcae „contrarietate, neplacere”, trῑcāri „a face dificultati”, de unde extrῑcāre „a desface (ceea ce rezista)”.
Dupa Battisti, V, 3655, limba italiana striccare „a-l durea spatele in urma ostenelii”, umbr. strica „a distruge”, verifica cuvantul: limba italiana stricare, strigare „a desface”, a carui identitate cu cuvintul romanic nu ridica indoiala, s-ar explica prin longod. strikkan „a inchide cu o tinta”; dar aceasta explicatie nu poate servi pentru rom., si nu pare suficienta pt. limba italiana Derivat stricacios, adjectiv (care strica; coruptibil; daunator, vatamator); stricaciune, substantiv feminin (dauna; coruptie); stricator, adjectiv (daunator, nociv).