1
Răcădui, răcăduiesc, verb IV.
Reflexiv (Regional) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din maghiară Reked „a răguși”.
Reflexiv (Regional) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din maghiară Reked „a răguși”.
DEX – dicționarul explicativ
2
Răcădui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural răcăduiesc, imperfect 3 singular răcăduia; conjuncție prezent 3 singular și plural răcăduiască
DOOM – dicționarul ortografic