Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dudui

1 * Cuvantul cu diacritice: duduí
Cuvantul fara diacritice: dudui

Definitie: DUDUI, dudui, verb IV. 1. Intranzitiv (Despre pământ, clădiri, ferestre etcetera; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etcetera repetate). 2. Intranzitiv (Despre motoare, mașini etcetera; prin extensiune despre ateliere, fabrici etcetera; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot. 3. Tranzitiv (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică.

2 * Cuvantul cu diacritice: duduí
Cuvantul fara diacritice: dudui

Definitie: DUDUI verb verifica cuvantul: alunga, depărta, goni, izgoni, îmboldi, îndemna, îndepărta.

3 * Cuvantul cu diacritice: duduí
Cuvantul fara diacritice: dudui

Definitie: DUDUI verb 1. verifica cuvantul: cutremura. 2. verifica cuvantul: bubui. 3. a vui, (rar) a vâjâi. (Focul - în sobă.)

4 * Cuvantul cu diacritice: duduí
Cuvantul fara diacritice: dudui

Definitie: dudui verb, indicativ și conjunctie: prezent 1 și 2 singular dudui, 3 singular și plural duduie, imperfect 3 singular duduia

5 * Cuvantul cu diacritice: a duduí
Cuvantul fara diacritice: dudui

Definitie: A DUDUI pers.3 duduie intranzitiv 1) (despre foc) A arde cu zgomot. 2) (despre clădiri, ferestre) A se zgudui, a se cutremura cu putere din cauza unor lovituri, explozii repetate. 3) (despre motoare, mașini) A produce un zgomot ritmic, sacadat. [Silabe -du-i] /Onomat.

6 * Cuvantul cu diacritice: duduí -uésc -ít
Cuvantul fara diacritice: dudui

Definitie: dudui (-uesc, -it), verb – 1. A răsuna, a bubui, a produce un zgomot sacadat. – 2. A alunga, a da afară cu zgomot. – 3. A tremura, a se înfiora, a vibra pardoseala ca urmare a bătăilor din picioare. – Varianta dudăi (numai sensul 2, în Trans.), durdui. Creație expresivă, conform dîrdîi, durui, bubui, etcetera După Cihac, II, 496, în loc de durdui, și acesta din mag. dördulni, care la rîndul lui este tot o creație expresivă. – Derivat duduială, substantiv feminin (zgomot sacadat); duduit, substantiv neutru (zgomot sacadat); duduitură, substantiv feminin (zgomot sacadat); duduruz, substantiv masculin (țărănoi, mojic); sgudui, verb (a scutura, a cutremura, a face să tremure), care este în locul lui sdudui, cu s- expresiv, conform (s)fărîma (cuvîntul se consideră în general de origine necunoscută; în legătură cu scotoci după Cihac, II, 343, și cu gepid. skudojan, limba germana schutten, după Scriban; ambele ipoteze sînt neverosimile); sguduială, substantiv feminin (scuturătură); sguduit, substantiv neutru (scuturătură); sguduitură, substantiv feminin (scuturătură); sguduitor, adjectiv (care înfioară).