Definitie Dudui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Dudui, dudui, verb IV.
1. Intranzitiv (Despre pamant, cladiri, ferestre etcetera; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etcetera repetate).
2. Intranzitiv (Despre motoare, masini etcetera; prin extensiune despre ateliere, fabrici etcetera; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu si cu zgomot.
3. Tranzitiv (Înv. si reg.) A imboldi, a indemna (la mers); a alunga, a goni. – Formatie onomatopeica.

Varianta definitie 2: Dudui verb verifica cuvantul: alunga, departa, goni, izgoni, imboldi, indemna, indeparta.

Varianta definitie 3: Dudui verb
1. verifica cuvantul: cutremura.
2. verifica cuvantul: bubui.
3. a vui, (rar) a vajai. (Focul - in soba.)

Varianta definitie 4: Dudui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular dudui, 3 singular si plural duduie, imperfect 3 singular duduia

Varianta definitie 5: A dudui pers.3 Duduie intranzitiv 1) (despre foc) A arde cu zgomot. 2) (despre cladiri, ferestre) A se zgudui, a se cutremura cu putere din cauza unor lovituri, explozii repetate. 3) (despre motoare, masini) A produce un zgomot ritmic, sacadat. [Silabe -du-i] /Onomat.

Varianta definitie 6: Dudui (-uesc, -it), verb –
1. A rasuna, a bubui, a produce un zgomot sacadat. –
2. A alunga, a da afara cu zgomot. –
3. A tremura, a se infiora, a vibra pardoseala ca urmare a batailor din picioare. – Varianta dudai (numai sensul 2, in Trans.), durdui.
Creatie expresiva, conform dirdii, durui, bubui, etcetera Dupa Cihac, II, 496, in loc de durdui, si acesta din mag. dördülni, care la rindul lui este tot o creatie expresiva. – Derivat duduiala, substantiv feminin (zgomot sacadat); duduit, substantiv neutru (zgomot sacadat); duduitura, substantiv feminin (zgomot sacadat); duduruz, substantiv masculin (taranoi, mojic); sgudui, verb (a scutura, a cutremura, a face sa tremure), care este in locul lui *sdudui, cu s- expresiv, conform (s)farima (cuvintul se considera in general de origine necunoscuta; in legatura cu scotoci dupa Cihac, II, 343, si cu gepid. *skudojan, limba germana schütten, dupa Scriban; ambele ipoteze sint neverosimile); sguduiala, substantiv feminin (scuturatura); sguduit, substantiv neutru (scuturatura); sguduitura, substantiv feminin (scuturatura); sguduitor, adjectiv (care infioara).