1
Râncăi, persoana 3 singular râncăiește, verb IV (regional)
1. a boncălui (taurul).
2. (despre oameni) a se agita.
1. a boncălui (taurul).
2. (despre oameni) a se agita.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
Râncăi, persoana 3 singular râncăiește, verb IV (regional) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.
O definiție dintr-un dicționar
Dicționar de arhaisme și regionalisme