Căi
Definitie, sens si explicatie
1Căi, caiesc, verb Iv.
Reflexiv A-i parea cuiva rau, a regreta, a recunoaste ca a gresit. ♦ Tranzitiv (Rar) A compatimi pe cineva; a caina. – Din limba slava (veche) Kajati sen.
Reflexiv A-i parea cuiva rau, a regreta, a recunoaste ca a gresit. ♦ Tranzitiv (Rar) A compatimi pe cineva; a caina. – Din limba slava (veche) Kajati sen.
2Căi verb verifica cuvantul: caina, compatimi, deplange, plange.
3Căi verb
1. a se pocai, a regreta, (regional) a se macadui, (prin Transilvania si Mold.) a(-si) banui, (prin Transilvania) a sainali, (invechit) a se infrange, a jeli, a jelui, a se scarbi, a se smeri. (Se - pentru cele facute.)
2. verifica cuvantul: pocai.
1. a se pocai, a regreta, (regional) a se macadui, (prin Transilvania si Mold.) a(-si) banui, (prin Transilvania) a sainali, (invechit) a se infrange, a jeli, a jelui, a se scarbi, a se smeri. (Se - pentru cele facute.)
2. verifica cuvantul: pocai.
4Cai verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural caiesc, imperfect 3 singular caia; conjunctie: prezent 3 singular si plural caiasca
5A Se Căi ma -iesc intranz.
A fi cuprins de regret; a-i parea rau; a regreta. /<sl. kajati
A fi cuprins de regret; a-i parea rau; a regreta. /<sl. kajati
6Cai (-aesc, -it), verb –
1. A caina, a compatimi pe cineva. –
2. (Refl.) A regreta, a-i parea rau, a avea remuscari.
Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitenta” (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, Ii, 37).
Conform: caina si pocai.
Derivat caiala, substantiv feminin (regret, remuscare); cainta, substantiv feminin (parere de rau); necainta, substantiv feminin (lipsa de cainta).
1. A caina, a compatimi pe cineva. –
2. (Refl.) A regreta, a-i parea rau, a avea remuscari.
Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitenta” (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, Ii, 37).
Conform: caina si pocai.
Derivat caiala, substantiv feminin (regret, remuscare); cainta, substantiv feminin (parere de rau); necainta, substantiv feminin (lipsa de cainta).