1
Rîncaci adjectiv – (Banat, Oltenia) Cu un singur testicul. – Variantă rînc(ău), rîncaș. Aromână arungaț, meglenoromână răncaci, runcaci. Slavă rąka „mînă”.
Li se spune animalelor cu un singur testicul, în urma unei castrări incomplete; și cum aceasta se făcea printr-o operație de tăiere foarte grea, rîncă (vezi aici), este ușor ca animalul prost castrat să fie numit rîncaci sau rîncaș (Tiktin).
Celelalte explicații nu sînt suficiente: din latină *rēnĭcus ‹ rēn, conform spaniolă rengo (Pușcariu 1463; Pușcariu, Latină ti; Rew 7290a); în loc de *mîrcaci, din slavă mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich, Slaw.
Elem., 30; Cihac, II, 187); din germană Ranke „penis” (Pușcariu, Dacor., II, 604; Rew 7044); din latină rāmex „hernie” cu sufix -aci (Giuglea, Dacor., III, 786; conform contra Rew 7209a); din latină rāmicōsus „bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din latină runcāre (Rusu, Dacor., XI, 218); din slavă rąkavŭ „ciung” (Tailliez, Cah.
S. Pușcariu, II, 201).
Ruteană ryngač trebuie să provină din română (Candrea, Elemente, 409).
Li se spune animalelor cu un singur testicul, în urma unei castrări incomplete; și cum aceasta se făcea printr-o operație de tăiere foarte grea, rîncă (vezi aici), este ușor ca animalul prost castrat să fie numit rîncaci sau rîncaș (Tiktin).
Celelalte explicații nu sînt suficiente: din latină *rēnĭcus ‹ rēn, conform spaniolă rengo (Pușcariu 1463; Pușcariu, Latină ti; Rew 7290a); în loc de *mîrcaci, din slavă mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich, Slaw.
Elem., 30; Cihac, II, 187); din germană Ranke „penis” (Pușcariu, Dacor., II, 604; Rew 7044); din latină rāmex „hernie” cu sufix -aci (Giuglea, Dacor., III, 786; conform contra Rew 7209a); din latină rāmicōsus „bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din latină runcāre (Rusu, Dacor., XI, 218); din slavă rąkavŭ „ciung” (Tailliez, Cah.
S. Pușcariu, II, 201).
Ruteană ryngač trebuie să provină din română (Candrea, Elemente, 409).
DER – dicționarul etimologic