Definitie Baci - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Baci, baci, substantiv masculin
1. Cioban care conduce o stana.
2. Cel care castiga si arunca primul la jocul de arsice. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Baci substantiv (regional) sames, scutar. (Baciul unei stane.)

Varianta definitie 3: Baci substantiv masculin, plural baci

Varianta definitie 4: Baci - m.
Cioban care conduce o stana. [Monosilabic] /Origine necunoscuta

Varianta definitie 5: Baci- Element prim de compunere savanta cu sensul de „baca”. [< limba latina bacca].

Varianta definitie 6: Baci- element „baca”. (< limba engleza bacci-, conform lat. bacca)

Varianta definitie 7: Baci (baci), substantiv masculin –
1. Cioban care conduce o stina. –
2. Formula de reverenta cu care se adreseaza persoanelor in virsta sau de un nivel superior. –
3. La jocul de arsice, copilul care arunca primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci.
Origine necunoscuta.
Opinia predominanta este ca avem a face cu un cuvint de provenienta orientala, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezenta sa in dialecte, si de asemenea prin aparitia sa constanta, ca nume de persoana, din secolul XIII; conform Hasdeu 2296).
Ar fi, prin urmare, cuvint cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149).
Evident, este dificil de combatut fundamentele acestor opinii, atita vreme cit nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de alta parte, calea de patrundere a cuvintului iranian.
Cert este ca termenul se afla in toate limbile balcanice slave care inconjoara teritoriul rom. (bg. bač, limba sarba: bač(a), slov., ceh. bača, mag. bacs(i), bacso, pol. bacza, ca si limba neogreaca: μπάσσιοσ, limba albaneza bats.
Însasi aria de raspindire a cuvintului pare a indica provenienta sa rom., caci numai rom. a fost direct legata de toate limbile mentionate mai sus, si faptul ca acest cuvint nu se explica prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi.
Totusi, nu este posibil sa-l explicam, pina in prezent, numai prin intermediul rom.
În ce ne priveste, si dat fiind ca in orice caz ne aflam pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat in baci un cuvint autohton, poate cel care corespunde limba latina pater si posibil acelasi care s-a pastrat in bade.
Originea dacica a cuvintului fusese postulata inca de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874,
104. – Celelalte explicatii vechi par prea putin plauzibile.
Dupa Miklosich, ar fi vorba de un termen limba slava (veche) care trebuie pus in legatura cu bašta „tata” (Slaw.
Elem., 14) si cu baština „mostenire” (Lexicon, 12), ipoteza greu de sustinut, datorita dificultatilor fonetice.
Șeineanu, II, 42, propunea ca etimon limba turca: bas „sef”, care la rindul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic.
Galdi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despartiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvintului baci, considerat acolo ca diferit de 1 si derivat din mag. – Pentru provenienta rom. a bulgara bač, bačjo, bačija, conform Candrea, Elemente, 401 si Berneker 37; si din limba neogreaca: μπάσσιοσ, conform G. Meyer, Neugr.
St., II,
76. Rosetti, II, 109, indica numai identitatea rom. cu limba albaneza Derivat bacie, substantiv feminin (casarie; ocupatia baciului); bacioi, substantiv masculin (baci); bacit, substantiv neutru (dijma care se plateste baciului); bacita, substantiv feminin (nevasta baciului; femeie care conduce o stina); baciui, verb (a prepara brinza; a face pe baciul; a munci intr-o doara, a trage chiulul; a conduce).