Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Baci

1 * Cuvantul cu diacritice: baci
Cuvantul fara diacritice: baci

Definitie: BACI, baci, substantiv masculin 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care câștigă și aruncă primul la jocul de arșice. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: baci
Cuvantul fara diacritice: baci

Definitie: BACI substantiv (regional) sameș, scutar. (Baciul unei stâne.)

3 * Cuvantul cu diacritice: baci
Cuvantul fara diacritice: baci

Definitie: baci substantiv masculin, plural baci

4 * Cuvantul cu diacritice: baci -
Cuvantul fara diacritice: baci

Definitie: BACI - m. Cioban care conduce o stână. [Monosilabic] /Origine necunoscuta

5 * Cuvantul cu diacritice: baci-
Cuvantul fara diacritice: baci

Definitie: BACI- Element prim de compunere savantă cu sensul de „bacă”. [< limba latina bacca].

6 * Cuvantul cu diacritice: baci-
Cuvantul fara diacritice: baci

Definitie: BACI- element „bacă”. (< limba engleza bacci-, conform lat. bacca)

7 * Cuvantul cu diacritice: bací bací
Cuvantul fara diacritice: baci

Definitie: baci (baci), substantiv masculin – 1. Cioban care conduce o stînă. – 2. Formulă de reverență cu care se adresează persoanelor în vîrstă sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arșice, copilul care aruncă primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvînt de proveniență orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezența sa în dialecte, și de asemenea prin apariția sa constantă, ca nume de persoană, din secolul XIII; conform Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvînt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combătut fundamentele acestor opinii, atîta vreme cît nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de altă parte, calea de pătrundere a cuvîntului iranian. Cert este că termenul se află în toate limbile balcanice slave care înconjoară teritoriul rom. (bg. bač, limba sarba: bač(a), slov., ceh. bača, mag. bacs(i), bacso, pol. bacza, ca și limba neogreaca: μπάσσιοσ, limba albaneza bats. Însăși aria de răspîndire a cuvîntului pare a indica proveniența sa rom., căci numai rom. a fost direct legată de toate limbile menționate mai sus, și faptul că acest cuvînt nu se explică prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totuși, nu este posibil să-l explicăm, pînă în prezent, numai prin intermediul rom. În ce ne privește, și dat fiind că în orice caz ne aflăm pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat în baci un cuvînt autohton, poate cel care corespunde limba latina pater și posibil același care s-a păstrat în bade. Originea dacică a cuvîntului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicații vechi par prea puțin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen limba slava (veche) care trebuie pus în legătură cu bašta „tată” (Slaw. Elem., 14) și cu baština „moștenire” (Lexicon, 12), ipoteză greu de susținut, datorită dificultăților fonetice. Șeineanu, II, 42, propunea ca etimon limba turca: baș „șef”, care la rîndul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Galdi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despărțiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvîntului baci, considerat acolo ca diferit de 1 și derivat din mag. – Pentru proveniența rom. a bulgara bač, bačjo, bačija, conform Candrea, Elemente, 401 și Berneker 37; și din limba neogreaca: μπάσσιοσ, conform G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indică numai identitatea rom. cu limba albaneza Derivat băcie, substantiv feminin (cășărie; ocupația baciului); băcioi, substantiv masculin (baci); băcit, substantiv neutru (dijmă care se plătește baciului); băciță, substantiv feminin (nevasta baciului; femeie care conduce o stînă); băciui, verb (a prepara brînză; a face pe baciul; a munci într-o doară, a trage chiulul; a conduce).