Sâmbătă

Sâmbătă, sâmbete, substantiv feminin, adverb
1. Substantiv feminin A șasea zi a săptămânii, care urmează după vineri.
Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți.
Expresie A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva. A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge.
2. Adverb A) În sâmbăta (1) imediat precedentă sau următoare, B) (Mai ales articulat) Într-o zi de sâmbătă (1), în timpul zilei de sâmbătă, C) (Articol) În fiecare sâmbătă (1). – Din slavă Sonbota.

DEX – dicționarul explicativ

Sâmbătă substantiv (Bisericesc)
1. sâmbăta mare = sâmbăta Paștilor; sâmbăta morților = sâmbăta moșilor; sâmbăta moșilor vezi sâmbăta morților; sâmbăta Paștilor vezi sâmbăta mare.
2. (la mozaici) sabat.

Dicționar de sinonime

Sâmbătă sâmbete feminin A șasea zi a săptămânii.
A se duce pe apa sâmbetei a se prăpădi; a se pierde. /<latină sambata, slavă sonbota

NODEX – noul dicționar explicativ

Sâmbătă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat sâmbetei; plural sâmbete

DOOM – dicționarul ortografic