Sabat
Definitie, sens si explicatie
1Sabat, sabaturi, substantiv neutru
1. Ziua de sambata la mozaici si la unii sectanti crestini, reprezentand ultima zi a saptamanii, considerata zi de sarbatoare.
2. Adunare de vrajitoare care, dupa credintele evului mediu, avea loc sambata, la miezul noptii, intr-un loc singuratic. ♦ Figurativ Galagie mare produsa de o multime zgomotoasa. – Din franceza Sabbat, limba latina Sabbatum.
1. Ziua de sambata la mozaici si la unii sectanti crestini, reprezentand ultima zi a saptamanii, considerata zi de sarbatoare.
2. Adunare de vrajitoare care, dupa credintele evului mediu, avea loc sambata, la miezul noptii, intr-un loc singuratic. ♦ Figurativ Galagie mare produsa de o multime zgomotoasa. – Din franceza Sabbat, limba latina Sabbatum.
2Sabat substantiv (la mozaici) sambata.
3Sabat substantiv neutru, plural sabaturi
4Sabat -uri n. 1) (la mozaici si la unele secte crestine) Zi de sarbatoare, stabilita sambata si destinata odihnei si ceremoniilor cultului. 2) (in evul mediu) Adunare a vrajitoarelor, care, conform superstitiilor populare, se tinea sambata la miezul noptii. 3) fig.
Agitatie frenetica; zgomot produs de o multime galagioasa. /<lat. sabbatum, franceza sabbat
Agitatie frenetica; zgomot produs de o multime galagioasa. /<lat. sabbatum, franceza sabbat
5Sabat, sabate, substantiv neutru (regional) obicei, deprindere (a cuiva).
6Sabat substantiv neutru
1. Ultima zi a saptamanii in calendarul mozaic, consacrata odihnei si ceremoniilor cultului; sambata.
2. Adunare de vrajitoare care, dupa credintele din evul mediu, avea loc sambata la miezul noptii. ♦ (Figurat) Galagie produsa de o adunare zgomotoasa. [Conform: franceza sabbat, limba latina sabbatum, limba greaca (veche) sabbaton < ebr. sabbath – repaus].
1. Ultima zi a saptamanii in calendarul mozaic, consacrata odihnei si ceremoniilor cultului; sambata.
2. Adunare de vrajitoare care, dupa credintele din evul mediu, avea loc sambata la miezul noptii. ♦ (Figurat) Galagie produsa de o adunare zgomotoasa. [Conform: franceza sabbat, limba latina sabbatum, limba greaca (veche) sabbaton < ebr. sabbath – repaus].
7Sabat substantiv neutru
1. sambata, ultima zi a saptamanii la mozaici si la unii sectanti crestini, consacrata odihnei si ceremoniilor cultului. ♢ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii.
2. adunare de vrajitoare care, dupa credintele din evul mediu, avea loc sambata la miezul noptii; ♢ (figurativ) harmalaie, zarva. (< franceza sabbat, limba latina sabbatum)
1. sambata, ultima zi a saptamanii la mozaici si la unii sectanti crestini, consacrata odihnei si ceremoniilor cultului. ♢ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii.
2. adunare de vrajitoare care, dupa credintele din evul mediu, avea loc sambata la miezul noptii; ♢ (figurativ) harmalaie, zarva. (< franceza sabbat, limba latina sabbatum)
8Sabat substantiv masculin –
1. Simbata la evrei. –
2. Adunare de vrajitoare. –
3. Zarva, galagie. – Varianta sabas, sabat.
Franceza sabbat; varianta, direct din ebr. šabbāth, iud. limba germana schabbes, de unde si pol. szabas, limba rusa šabaš „odihna, repaus” (Vasmer, Iii, 368), limba italiana sciabà (Battisti, V, 3393).
1. Simbata la evrei. –
2. Adunare de vrajitoare. –
3. Zarva, galagie. – Varianta sabas, sabat.
Franceza sabbat; varianta, direct din ebr. šabbāth, iud. limba germana schabbes, de unde si pol. szabas, limba rusa šabaš „odihna, repaus” (Vasmer, Iii, 368), limba italiana sciabà (Battisti, V, 3393).