Sătul -ă

Sătul, -ă, sătui, -le, adjectiv
1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat.
(Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând.
2. Figurat Satisfăcut de ceva, mulțumit.
3. Figurat Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Latină Satulius.

DEX – dicționarul explicativ

Sătul sătulă (sătuli, sătule) 1) și substantival Care nu are senzația de foame; căruia nu-i este foame. 2) figurat Care are dezgust, repulsie față de ceva sau de cineva; dezgustat; lehămetit.
A fi sătul până în gât a fi dezgustat complet. /<latină satullus

NODEX – noul dicționar explicativ

Sătul (sătulă), adjectiv –
1. Săturat, ghiftuit, plin. –
2. Obosit, istovit. – Aromână, meglenoromână sătul, istroromână satu. Latină satŭllus (Pușcariu 1531; Rew 7620) conform vegl. satoil, italiană satollo, provensală sadol, franceză saoul, catalană sadoll. – Derivat destul, adverb (suficient), în loc de de sătul; îndestula (variantă destula, destuli), verb (a satisface, a mulțumi, a sătura; a aproviziona, a asigura); îndestulător, asj. (suficient); neîndestulător, adjectiv (insuficient). – Conform sătura. Din română provine bulgară destur (Capidan, Raporturile, 228), cuvînt destul de rar.

DER – dicționarul etimologic

Sătul adjectiv masculin, plural sătui; feminin singular sătulă, plural sătule

DOOM – dicționarul ortografic