Destul -ă
Definitie, sens si explicatie
1Destul, -ă, destui, -le, adjectiv , adverb
1. Adjectiv, adverb (Care este) in cantitate suficienta, atat cat trebuie.
2. Adjectiv, adverb (Care este) in cantitate sau in numar mare; mult. ♢ (Substantivat, n. plural) A suferit destule.
3. Adjectiv, adverb (Care este) mai mult decat trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjectie) Ajunge! inceteaza!.
4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leaga prin prep. „de”) A) (Exprima ideea de diminuare a calitatii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste) Aproape..., suficient de..., relativ...
S-au inteles destul de bine. B) (Exprima ideea de sporire a calitatii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste).
Destul de putin.
Destul de rau. – De4 + Satul.
1. Adjectiv, adverb (Care este) in cantitate suficienta, atat cat trebuie.
2. Adjectiv, adverb (Care este) in cantitate sau in numar mare; mult. ♢ (Substantivat, n. plural) A suferit destule.
3. Adjectiv, adverb (Care este) mai mult decat trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjectie) Ajunge! inceteaza!.
4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leaga prin prep. „de”) A) (Exprima ideea de diminuare a calitatii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste) Aproape..., suficient de..., relativ...
S-au inteles destul de bine. B) (Exprima ideea de sporire a calitatii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste).
Destul de putin.
Destul de rau. – De4 + Satul.
2Destul antonim: insuficient
3Destul adjectiv , adverb , interjectie
1. adjectiv verifica cuvantul: suficient.
2. adverb indeajuns, suficient, (regional) buget, (invechit) indestul. (Ai vorbit -.)
3. interjectie verifica cuvantul: ajunge.
1. adjectiv verifica cuvantul: suficient.
2. adverb indeajuns, suficient, (regional) buget, (invechit) indestul. (Ai vorbit -.)
3. interjectie verifica cuvantul: ajunge.
4Destul adjectiv m., plural destui; f. singular destula, plural destule
5Destul2 -a (-i, -e) 1) Care satisface cerintele; in cantitate indestulatoare; suficient. 2) Care este in numar sau in cantitate mare; mult. 3) Care este mai mult decat trebuie. 4) si adverbial De ajuns ...; suficient de... /de + satul
6Destul1 adverb 1) Într-o masura satisfacatoare; atat cat trebuie; de ajuns. 2) (cu valoare de interjectie) Ajunge! Stop! 3) Cu prisosinta; peste masura. A bate - la cap.
A muncit - o viata intreaga. /de + satul
A muncit - o viata intreaga. /de + satul
7Destul adverb –
1. Suficient, de ajuns, in cantitate indestulatoare. –
2. (Interj.) Ajunge!, gata!, inceteaza! –
3. (Adj.) Care este atit cit trebuie.
De la satul, cu prep. de (Puscariu 1531; Tiktin; Candrea), conform de ajuns. – Derivat indestula (var. destula, (in)destuli), verb (a da suficient; a satisface, a multumi, a satura); indestulator, adjectiv (suficient, abundent); neindestulat, adjectiv (nemultumit); neindestulator, adjectiv (insuficient).
Din rom. provine bulgara destur.
1. Suficient, de ajuns, in cantitate indestulatoare. –
2. (Interj.) Ajunge!, gata!, inceteaza! –
3. (Adj.) Care este atit cit trebuie.
De la satul, cu prep. de (Puscariu 1531; Tiktin; Candrea), conform de ajuns. – Derivat indestula (var. destula, (in)destuli), verb (a da suficient; a satisface, a multumi, a satura); indestulator, adjectiv (suficient, abundent); neindestulat, adjectiv (nemultumit); neindestulator, adjectiv (insuficient).
Din rom. provine bulgara destur.