1
Scrabă (-be), substantiv feminin – Pantof vechi. – Variantă șcrabă, scroa(m)bă. Origine incertă.
Ar putea avea legătură cu ruteană šcrab (Bogrea, Dacor., IV, 849); mai probabil este o deformare a slavă skrava › sfară, vezi aici; în acest caz ar fi o simplă variantă a lui sfîrloagă și ar exprima ideea de „obiect în formă de barcă”.
Pare cuvînt identic cu scrab(ă), substantiv feminin (condroniu, Melampyrum nemorosum); scradă, substantiv feminin (o anumită plantă); toate sînt cuvinte Moldova Derivat scrombăi, verb (Moldova, a scîlcia); scredi, verb reflexiv (Oltenia, a se scîlcia); sfriji (variantă sfreji), verb reflexiv (a se zbîrci, a se usca, a slăbi), probabil în loc de *screzi, de la scradă, plural scrăzi (după Cihac, II, 342, din slavă chyra „debilitate”; după Scriban, din vrej).
Ar putea avea legătură cu ruteană šcrab (Bogrea, Dacor., IV, 849); mai probabil este o deformare a slavă skrava › sfară, vezi aici; în acest caz ar fi o simplă variantă a lui sfîrloagă și ar exprima ideea de „obiect în formă de barcă”.
Pare cuvînt identic cu scrab(ă), substantiv feminin (condroniu, Melampyrum nemorosum); scradă, substantiv feminin (o anumită plantă); toate sînt cuvinte Moldova Derivat scrombăi, verb (Moldova, a scîlcia); scredi, verb reflexiv (Oltenia, a se scîlcia); sfriji (variantă sfreji), verb reflexiv (a se zbîrci, a se usca, a slăbi), probabil în loc de *screzi, de la scradă, plural scrăzi (după Cihac, II, 342, din slavă chyra „debilitate”; după Scriban, din vrej).
DER – dicționarul etimologic
2
Scrabă substantiv feminin vezi Scroambă.
DEX – dicționarul explicativ