Treabă
Definitie, sens si explicatie
1Treabă, treburi, substantiv feminin
1. Activitate, ocupatie, indeletnicire. ♢ Expresie A avea treaba = a fi ocupat.
A-si cauta (sau a-si vedea) de treaba = A) a lucra constiincios, cu sarguinta; B) a-si vedea de lucrul sau, a nu se amesteca in lucrul sau in problemele altora.
A se afla in treaba = a-si face de lucru fara a fi nevoie, pentru a-si da importanta.
2. Munca, lucru. ♢ Expresie A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind.
A se pune pe treaba = a se apuca serios de lucru.
E treaba = e mult de lucru.
3. Isprava, fapta. ♢ Locutiune adjectiv De treaba = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de isprava. (Popular) Cu treaba = cu rost, cu socoteala, cu randuiala, cu masura. ♢ Expresie Mare treaba! = (de obicei ir.) mare, important lucru!
4. Chestiune, problema; interes, afacere. ♢ Expresie A avea treaba cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva).
A nu fi de nici o treaba = a nu folosi la nimic, a fi inutil.
Ce treaba am (sau ai etcetera) cu...? = ce ma ( sau te etcetera) intereseaza?, ce ma (sau te etcetera) priveste? Nu e treaba mea (sau ta, sa etcetera)! = nu ma (sau te, il etcetera) priveste! A-si face treaba = a-si face interesele sau munca cuvenita.
5. (Regional) Narav, obicei, deprindere.
6. (Regional) Împrejurare, situatie. ♢ Expresie A fi (sau a sta) treaba asa (sau astfel) = a fi lucrurile asa cum sunt, a se prezenta in felul cum se vad.
Se vede treaba ca... = se vede ca..., se pare ca..., probabil. [Plural si: trebi] – Din limba slava (veche) Trĕba.
1. Activitate, ocupatie, indeletnicire. ♢ Expresie A avea treaba = a fi ocupat.
A-si cauta (sau a-si vedea) de treaba = A) a lucra constiincios, cu sarguinta; B) a-si vedea de lucrul sau, a nu se amesteca in lucrul sau in problemele altora.
A se afla in treaba = a-si face de lucru fara a fi nevoie, pentru a-si da importanta.
2. Munca, lucru. ♢ Expresie A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind.
A se pune pe treaba = a se apuca serios de lucru.
E treaba = e mult de lucru.
3. Isprava, fapta. ♢ Locutiune adjectiv De treaba = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de isprava. (Popular) Cu treaba = cu rost, cu socoteala, cu randuiala, cu masura. ♢ Expresie Mare treaba! = (de obicei ir.) mare, important lucru!
4. Chestiune, problema; interes, afacere. ♢ Expresie A avea treaba cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva).
A nu fi de nici o treaba = a nu folosi la nimic, a fi inutil.
Ce treaba am (sau ai etcetera) cu...? = ce ma ( sau te etcetera) intereseaza?, ce ma (sau te etcetera) priveste? Nu e treaba mea (sau ta, sa etcetera)! = nu ma (sau te, il etcetera) priveste! A-si face treaba = a-si face interesele sau munca cuvenita.
5. (Regional) Narav, obicei, deprindere.
6. (Regional) Împrejurare, situatie. ♢ Expresie A fi (sau a sta) treaba asa (sau astfel) = a fi lucrurile asa cum sunt, a se prezenta in felul cum se vad.
Se vede treaba ca... = se vede ca..., se pare ca..., probabil. [Plural si: trebi] – Din limba slava (veche) Trĕba.
2Treabă substantiv
1. verifica cuvantul: lucru.
2. verifica cuvantul: activitate.
3. verifica cuvantul: afacere.
4. verifica cuvantul: isprava.
5. verifica cuvantul: chestiune.
1. verifica cuvantul: lucru.
2. verifica cuvantul: activitate.
3. verifica cuvantul: afacere.
4. verifica cuvantul: isprava.
5. verifica cuvantul: chestiune.
3Treabă substantiv verifica cuvantul: deprindere, necesitate, nevoie, obicei, obisnuinta, trebuinta.
4Treaba substantiv feminin, g.-d. art. trebii; plural treburi/trebi
5Treabă treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ♢ A avea (sau A fi in) - a fi ocupat. A-si cauta (sau A-si vedea) de - a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in - a lucra de ochii lumii. 2) popular Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ♢ A se pune pe - a se apuca serios de lucru. A se lua cu -a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ♢ Mare -! mare lucru! De - de isprava; cumsecade. Cu - cu rost. A face o - a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ♢ A avea - cu cineva (sau Undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce - ai? Ce te intereseaza? Nu-i -a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o - a nu fi bun de nimic. Se vede - ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-d. Trebii; Pl. si Trebi] /<sl. trĕba
6Treaba (-ebi), substantiv feminin –
1. Problema, ocupatie, afacere, grija. –
2. Necesitate, nevoie, exigenta. –
3. Nevoi personale, materii evacuate din corp. –
4. Interes, proiect. – Varianta plural treburi.
Sl. trĕba „negot” (Miklosich, Slaw.
Elem., 40; Cihac, Ii, 421; Conev 67), trĕbĕ „necesitate”. – Derivat trebalui, verb (invechit, a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti); trebnic, substantiv neutru (altar; ritual al bisericii ortodoxe), din limba slava (veche) trĕbĭnikŭ cu sensul special de trĕba „sacrificiu”, conform jertfelnic; trebnic, adjectiv (util, folositor, capabil), conform limba slava (veche) trĕbinŭ; netrebnic, adjectiv (inutil; mizerabil); trebui, verb (a fi necesar, a lipsi; a avea nevoie, a se cere; a fi probabil, a fi neindoielnic; cuvant invechit, a face, a indeplini, a aplica), din limba slava (veche) trĕbovati, conform megl. tribuies, tribuiri; trebuinta (var. trebuiala), substantiv feminin (necesitate; utilitate, folos); trebuincios (var. trebuitor), adjectiv (necesar, util); netrebuincios (var. netrebuitor), adjectiv (inutil); intrebuinta, verb (a folosi, a utiliza, a se servi de).
1. Problema, ocupatie, afacere, grija. –
2. Necesitate, nevoie, exigenta. –
3. Nevoi personale, materii evacuate din corp. –
4. Interes, proiect. – Varianta plural treburi.
Sl. trĕba „negot” (Miklosich, Slaw.
Elem., 40; Cihac, Ii, 421; Conev 67), trĕbĕ „necesitate”. – Derivat trebalui, verb (invechit, a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti); trebnic, substantiv neutru (altar; ritual al bisericii ortodoxe), din limba slava (veche) trĕbĭnikŭ cu sensul special de trĕba „sacrificiu”, conform jertfelnic; trebnic, adjectiv (util, folositor, capabil), conform limba slava (veche) trĕbinŭ; netrebnic, adjectiv (inutil; mizerabil); trebui, verb (a fi necesar, a lipsi; a avea nevoie, a se cere; a fi probabil, a fi neindoielnic; cuvant invechit, a face, a indeplini, a aplica), din limba slava (veche) trĕbovati, conform megl. tribuies, tribuiri; trebuinta (var. trebuiala), substantiv feminin (necesitate; utilitate, folos); trebuincios (var. trebuitor), adjectiv (necesar, util); netrebuincios (var. netrebuitor), adjectiv (inutil); intrebuinta, verb (a folosi, a utiliza, a se servi de).