Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Treabă

1 * Cuvantul cu diacritice: treábă
Cuvantul fara diacritice: treaba

Definitie: TREABĂ, treburi, substantiv feminin 1. Activitate, ocupație, îndeletnicire. ♢ Expresie A avea treabă = a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sârguință; b) a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță. 2. Muncă, lucru. ♢ Expresie A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ♢ Locutiune adjectiv De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Popular) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ♢ Expresie Mare treabă = (de obicei ir.) mare, important lucru 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ♢ Expresie A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etcetera) cu...? = ce mă ( sau te etcetera) interesează?, ce mă (sau te etcetera) privește? Nu e treaba mea (sau ta, sa etcetera) = nu mă (sau te, îl etcetera) privește A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită. 5. (Regional) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Regional) Împrejurare, situație. ♢ Expresie A fi (sau a sta) treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Plural și: trebi] – Din limba slava (veche) trĕba.

2 * Cuvantul cu diacritice: treábă
Cuvantul fara diacritice: treaba

Definitie: TREABĂ substantiv 1. verifica cuvantul: lucru. 2. verifica cuvantul: activitate. 3. verifica cuvantul: afacere. 4. verifica cuvantul: ispravă. 5. verifica cuvantul: chestiune.

3 * Cuvantul cu diacritice: treábă
Cuvantul fara diacritice: treaba

Definitie: TREABĂ substantiv verifica cuvantul: deprindere, necesitate, nevoie, obicei, obișnuință, trebuință.

4 * Cuvantul cu diacritice: treábă
Cuvantul fara diacritice: treaba

Definitie: treabă substantiv feminin, g.-d. art. trebii; plural treburi/trebi

5 * Cuvantul cu diacritice: treábă tréburi
Cuvantul fara diacritice: treaba

Definitie: TREABĂ treburi f. 1) Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; îndeletnicire; ocupație. ♢ A avea (sau a fi în) - a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de - a) a lucra cu sârguință; b) a nu se amesteca în lucrul altuia. A se afla în - a lucra de ochii lumii. 2) popular Efectuare a unor acțiuni utile; lucru. ♢ A se pune pe - a se apuca serios de lucru. A se lua cu -a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Acțiune săvârșită de cineva; faptă; ispravă. ♢ Mare - mare lucru De - de ispravă; cumsecade. Cu - cu rost. A face o - a face o poznă, o șotie. 4) Afacere care necesită rezolvare; problemă; chestiune; lucru. ♢ A avea - cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce - ai? Ce te interesează? Nu-i -a ta Nu te privește A nu fi de nici o - a nu fi bun de nimic. Se vede - că ... se pare că ...; se vede că ... . [G.-D. trebii; Pl. și trebi] limba slava (veche) trĕba

6 * Cuvantul cu diacritice: treábă -ébi
Cuvantul fara diacritice: treaba

Definitie: treabă (-ebi), substantiv feminin – 1. Problemă, ocupație, afacere, grijă. – 2. Necesitate, nevoie, exigență. – 3. Nevoi personale, materii evacuate din corp. – 4. Interes, proiect. – Varianta plural treburi. Sl. trĕba „negoț” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 421; Conev 67), trĕbĕ „necesitate”. – Derivat trebălui, verb (învechit, a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti); trebnic, substantiv neutru (altar; ritual al bisericii ortodoxe), din limba slava (veche) trĕbĭnikŭ cu sensul special de trĕba „sacrificiu”, conform jertfelnic; trebnic, adjectiv (util, folositor, capabil), conform limba slava (veche) trĕbinŭ; netrebnic, adjectiv (inutil; mizerabil); trebui, verb (a fi necesar, a lipsi; a avea nevoie, a se cere; a fi probabil, a fi neîndoielnic; cuvant invechit, a face, a îndeplini, a aplica), din limba slava (veche) trĕbovati, conform megl. tribuies, tribuiri; trebuință (var. trebuială), substantiv feminin (necesitate; utilitate, folos); trebuincios (var. trebuitor), adjectiv (necesar, util); netrebuincios (var. netrebuitor), adjectiv (inutil); întrebuința, verb (a folosi, a utiliza, a se servi de).