1
Sgîrci (-cesc, -it), verb –
1. A contrage, a se strînge. –
2. (Reflexiv) A fi meschin, a se scumpi. – Variantă gîrci, cîrci, și derivat Slavă sŭgrŭčiti sę (Miklosich, Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), conform cehă skrciti. – Derivat sgîrci (variantă sgîrc), substantiv neutru (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; șfichi de bice); sgîrcit, adjectiv (avar, meschin; strîns, chircit); sgîrcenie, substantiv feminin (avariție, calicie); sfîrc, substantiv neutru (extremitate cartilaginoasă; mamelon; șfichi de bici), cuvînt de uz general (Alr, II, 68), este fără îndoială deformare de la sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă sfîr, conform spîrc.
1. A contrage, a se strînge. –
2. (Reflexiv) A fi meschin, a se scumpi. – Variantă gîrci, cîrci, și derivat Slavă sŭgrŭčiti sę (Miklosich, Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), conform cehă skrciti. – Derivat sgîrci (variantă sgîrc), substantiv neutru (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; șfichi de bice); sgîrcit, adjectiv (avar, meschin; strîns, chircit); sgîrcenie, substantiv feminin (avariție, calicie); sfîrc, substantiv neutru (extremitate cartilaginoasă; mamelon; șfichi de bici), cuvînt de uz general (Alr, II, 68), este fără îndoială deformare de la sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă sfîr, conform spîrc.
DER – dicționarul etimologic