1
Sgîria (-ii, -at), verb – A rîcîi cu unghiile sau cu ghearele. – Variantă zgîria. Meglenoromână zgair, zgăirari. Latină excoriāri „a strivi”, de la corium (Niermeyer 389), conform italiană scuoiato, provensală escoriatz (Română, II, 341).
Celelalte explicații par insuficiente: de la *sdîria ‹ slavă sudrati „a rupe” (Cihac, II, 101; Bogrea, Dacor., IV, 845, unde se citează formele din secolul XVII, dăria, sderia, din slavă, dar probabil diferite de verb sgîria); din latină *excariāre, de la caries (Pușcariu, Zrph., XXVIII, 687; Pușcariu 1938; conform împotrivă Philippide, II, 658); în relația cu *excarmĭnāre (Tiktin); de la un latină *scabĭlāre, în loc de scabēre (Pascu, Arch.
Română, VI, 267); din vezi germană skeren, conform calabr. sgarrare, milan. szaga (Pușcariu, Dacor., I, 604); din latină scarificare (Giuglea, Dacor., V, 897; conform Rew 7662); din latină *scaberāre ‹ scaber (Candrea).
Derivat sgîrie-brînză, substantiv masculin (avar, zgîrcit); sgîriac (variantă sgîrieci), substantiv neutru (compas de tîmplar); sgîrie-nori, substantiv masculin (bloc înalt), traducere din franceză gratte-ciel; sgîrîietură, substantiv feminin (tăietură superficială); sgîrios, adjectiv (care zgîrie).
Celelalte explicații par insuficiente: de la *sdîria ‹ slavă sudrati „a rupe” (Cihac, II, 101; Bogrea, Dacor., IV, 845, unde se citează formele din secolul XVII, dăria, sderia, din slavă, dar probabil diferite de verb sgîria); din latină *excariāre, de la caries (Pușcariu, Zrph., XXVIII, 687; Pușcariu 1938; conform împotrivă Philippide, II, 658); în relația cu *excarmĭnāre (Tiktin); de la un latină *scabĭlāre, în loc de scabēre (Pascu, Arch.
Română, VI, 267); din vezi germană skeren, conform calabr. sgarrare, milan. szaga (Pușcariu, Dacor., I, 604); din latină scarificare (Giuglea, Dacor., V, 897; conform Rew 7662); din latină *scaberāre ‹ scaber (Candrea).
Derivat sgîrie-brînză, substantiv masculin (avar, zgîrcit); sgîriac (variantă sgîrieci), substantiv neutru (compas de tîmplar); sgîrie-nori, substantiv masculin (bloc înalt), traducere din franceză gratte-ciel; sgîrîietură, substantiv feminin (tăietură superficială); sgîrios, adjectiv (care zgîrie).
DER – dicționarul etimologic