1
Sîmcea (-ele), substantiv feminin –
1. Dorn, priboi. –
2. Cioc, clonț, vîrf, culme. –
3. (Oltenia, Transilvania) Briceag, brișcă. –
4. (Oltenia) Zori de zi, auroră. – Variantă simcea. Latină *summĭcēlla (Candrea, Bul.
Soc.
Filozofie, I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la summa „vîrf”.
Mai înainte a fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 239), și de latină *sentĭcēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Pușcariu 1589, Rew 6823). – Derivat sîmcela, verb reflexiv (a se ivi zorile); sîmcelat, adjectiv (ascuțit, subțire); sîmcelos, adjectiv (țuguiat); sîmci, verb (Oltenia, a se toci).
1. Dorn, priboi. –
2. Cioc, clonț, vîrf, culme. –
3. (Oltenia, Transilvania) Briceag, brișcă. –
4. (Oltenia) Zori de zi, auroră. – Variantă simcea. Latină *summĭcēlla (Candrea, Bul.
Soc.
Filozofie, I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la summa „vîrf”.
Mai înainte a fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 239), și de latină *sentĭcēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Pușcariu 1589, Rew 6823). – Derivat sîmcela, verb reflexiv (a se ivi zorile); sîmcelat, adjectiv (ascuțit, subțire); sîmcelos, adjectiv (țuguiat); sîmci, verb (Oltenia, a se toci).
DER – dicționarul etimologic