Cea
Definitie, sens si explicatie
1Cea interjectie Strigat cu care se mana boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreapta; dreapta. [Varianta: (regional) Ceala interjectie] – Onomatopee.
2Cea antonim: hais
3Cea interjectie (Ban.) hoc! (- !, Plavane.)
4Cea interjectie
5Cea interj. (se foloseste pentru a indemna boii spre dreapta). ♢ Bou de - bou care se injuga in partea dreapta. /Onomat.
6Cea interjectie – Strigat cu care se mina boii la dreapta. -var. ceala, ta.
Limba Latina ecce hac (Draganu, Dacor., Iii, 692), conform limba italiana qua „pe aici”, franceza ça, sp. aca (Draganu crede ca varianta ceala reprezinta limba latina ecce hac illac).
Dupa Philippide, Zrph., Xxxi, 302; Nandris, Rf, I (1928), 185-8 si Dar, este art. cea (m. cel) si trebuie interpretata ca expresie eliptica, in loc de cea parte.
Pentru Iordan, Bf, Ix, 117, este vorba de o creatie expresiva.
Din rom. provin mag. csa(h), csale (Draganu, Dacor., Iii, 692), rut.
ča(la) (Miklosich, Wander., 16); pol. chala, limba sarba: ča.
Poate trebuie adaugat aici ceas (var. ceas), interjectie (se foloseste la mulsul vacilor, pentru a le cere sa-si mute piciorul), care ar putea fi de asemenea creatie spontana dar care, in realitate, se poate considere ca un comp. de la cea cu si, ca acisi, asasi, atuncesi, etcetera Dupa Philippide, Zrph., Xxxi, 302, din limba latina cessa, imperativ de la cessare; insa acesta explicatie se bazeaza pe varianta, mai putin frecventa decit ceas, si nu tine de o circumstanta caracteristica si anume ca ceas, la fel ca cea, se poate folosi numai pentru animale bovine.
Aceeasi interjectie se foloseste ca indemn pentru a urina, uz in care coincide cu limba turca: cis „urina”.
Limba Latina ecce hac (Draganu, Dacor., Iii, 692), conform limba italiana qua „pe aici”, franceza ça, sp. aca (Draganu crede ca varianta ceala reprezinta limba latina ecce hac illac).
Dupa Philippide, Zrph., Xxxi, 302; Nandris, Rf, I (1928), 185-8 si Dar, este art. cea (m. cel) si trebuie interpretata ca expresie eliptica, in loc de cea parte.
Pentru Iordan, Bf, Ix, 117, este vorba de o creatie expresiva.
Din rom. provin mag. csa(h), csale (Draganu, Dacor., Iii, 692), rut.
ča(la) (Miklosich, Wander., 16); pol. chala, limba sarba: ča.
Poate trebuie adaugat aici ceas (var. ceas), interjectie (se foloseste la mulsul vacilor, pentru a le cere sa-si mute piciorul), care ar putea fi de asemenea creatie spontana dar care, in realitate, se poate considere ca un comp. de la cea cu si, ca acisi, asasi, atuncesi, etcetera Dupa Philippide, Zrph., Xxxi, 302, din limba latina cessa, imperativ de la cessare; insa acesta explicatie se bazeaza pe varianta, mai putin frecventa decit ceas, si nu tine de o circumstanta caracteristica si anume ca ceas, la fel ca cea, se poate folosi numai pentru animale bovine.
Aceeasi interjectie se foloseste ca indemn pentru a urina, uz in care coincide cu limba turca: cis „urina”.