Sobor

Sobor, soboare, substantiv neutru
1. (Învechit) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat.
(Bisericesc) Sinod.
2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din slavă Sŭborŭ.

DEX – dicționarul explicativ

Sobor soboare neutru 1) învechit Întrunire a unui grup de persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; adunare; reuniune; sfat. 2) Organ suprem bisericesc de conducere. 3) Biserică centrală dintr-un oraș, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; catedrală. 4) (în biserica ortodoxă) Slujbă religioasă oficiată de mai mulți slujitori ai cultului. /<slavă suboru, soboru

NODEX – noul dicționar explicativ

Sobor substantiv neutru, plural soboare

DOOM – dicționarul ortografic