Bor
Definitie, sens si explicatie
1Bor1 substantiv neutru Element chimic, semimetal negru-cenusiu, cristalin. – Din franceza Bore.
2Bor2, boruri, substantiv neutru Margine circulara (rasfranta) care inconjura calota palariei. – Din franceza Bord.
3Bor substantiv margine, (rar) bord, gardina, (popular) perete, (regional) streasina, tichie, (Ban. si nordul Transilvania) obada, (Maram.) pana, (Transilvania si Bucovina) panza, (prin Transilvania) vacalie. (- al palariei.)
4Bor (element chimic) substantiv neutru; simb.
B
B
5Bor (la palarie) substantiv neutru, plural boruri
6Bor2 -uri n.
Margine circulara, rasfranta a unei palarii. /<fr. bord
Margine circulara, rasfranta a unei palarii. /<fr. bord
7Bor1 n.
Metaloid de culoare neagra-cenusie, raspandit in natura numai sub forma de combinatii cu oxigenul. /<fr. bore
Metaloid de culoare neagra-cenusie, raspandit in natura numai sub forma de combinatii cu oxigenul. /<fr. bore
8Bor2 substantiv neutru marginea circulara iesita in afara a unei palarii. (< franceza bord)
9Bor1 substantiv neutru metaloid in natura sub forma de saruri ale acidului boric. (< franceza bore)
10Bor1 substantiv neutru Metaloid raspandit in natura sub forma de saruri ale acidului boric. [< franceza bore].
11Bor2 substantiv neutru Marginea iesita in afara a unei palarii. [Plural -ruri. / < franceza bord].