1
Șprițui, șprițui și șprițuiesc, verb IV (regional)
1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul.
2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor.
3. a face spălături interne la animale cu șprița (vezi).
4. (despre pereți) a tencui.
1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul.
2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor.
3. a face spălături interne la animale cu șprița (vezi).
4. (despre pereți) a tencui.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
2
Șprițui1, șprițuiesc, verb IV.
Reflexiv (Familiar) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; prin extensiune a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + sufix -ui.
Reflexiv (Familiar) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; prin extensiune a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + sufix -ui.
DEX – dicționarul explicativ
3
Șprițui2, șprițuiesc, verb IV.
Tranzitiv A stropi cu un lichid. – Din germană Spritzen.
Tranzitiv A stropi cu un lichid. – Din germană Spritzen.
DEX – dicționarul explicativ
4
A se șprițui mă șprițuiesc intranzitiv popular A se îmbăta ușor consumând șpriț sau alte băuturi spirtoase; a se ameți. /șpriț + sufix -ui
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
A șprițui șprițuiesc tranzitiv (suprafețe ale unor piese) A prelucra cu șprițuitorul. /spriț + sufix -ui
NODEX – noul dicționar explicativ
6
Șprițui verb tranzitiv a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germană Spritzen)
MDN – marele dicționar de neologisme
7
Șprițui (a bea, a stropi) verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural șprițuiesc, imperfect 3 singular șprițuia; conjuncție prezent 3 singular și plural șprițuiască
DOOM – dicționarul ortografic