1
Stîlp (-pi), substantiv masculin –
1. Coloană, bară. –
2. Par, pripon. –
3. Cruce așezată pe mormînt. –
4. Sprijin, reazem. –
5. Stea, șef, personalitate de prim plan. –
6. Evanghelie care se citește la priveghi.
Slavă stlŭpŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 46; Cihac, II, 369), conform slovenă stolp, cehă sloup, sârbă, croată stup (› stup). – Derivat stîlpar, substantiv masculin (veche monedă de aur), numită „dublă spaniolă” care reprezenta cele două coloane ale lui Hercule; stîlpare, substantiv feminin (ramură cu frunze, ramură verde; ram de salcie din Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui stîlp cu latină stirps sau *stirpalis „ram” (Pușcariu 1645; Pușcariu, Dacor., I, 409; Tiktin; Bărbulescu, Arhiva, XXXV, 118; Candrea); stîlpi (variantă înstîlpi), verb (a stivui, a îngrămădi); stîlpnic, substantiv masculin (pustnic), din slavă stlŭpinĭkŭ.
1. Coloană, bară. –
2. Par, pripon. –
3. Cruce așezată pe mormînt. –
4. Sprijin, reazem. –
5. Stea, șef, personalitate de prim plan. –
6. Evanghelie care se citește la priveghi.
Slavă stlŭpŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 46; Cihac, II, 369), conform slovenă stolp, cehă sloup, sârbă, croată stup (› stup). – Derivat stîlpar, substantiv masculin (veche monedă de aur), numită „dublă spaniolă” care reprezenta cele două coloane ale lui Hercule; stîlpare, substantiv feminin (ramură cu frunze, ramură verde; ram de salcie din Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui stîlp cu latină stirps sau *stirpalis „ram” (Pușcariu 1645; Pușcariu, Dacor., I, 409; Tiktin; Bărbulescu, Arhiva, XXXV, 118; Candrea); stîlpi (variantă înstîlpi), verb (a stivui, a îngrămădi); stîlpnic, substantiv masculin (pustnic), din slavă stlŭpinĭkŭ.
DER – dicționarul etimologic