1
Știrbitură, știrbituri, substantiv feminin
1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie.
2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; prin extensiune ruptură, gaură.
3. Figurat Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Știrbi + sufix -tură.
1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie.
2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; prin extensiune ruptură, gaură.
3. Figurat Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Știrbi + sufix -tură.
DEX – dicționarul explicativ
2
Știrbitură știrbituri feminin 1) Loc gol format în dantură prin căderea dinților. 2) Margine de-formată a unui obiect (formata prin rupere, frângere, ciocnire etc.). /a știrbi + sufix -tură
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Știrbitură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat știrbiturii; plural știrbituri
DOOM – dicționarul ortografic