1
Tărăboi (-oiuri), s.n. – Zarvă, gălăgie, larmă.
Origine incertă, probabil expresivă.
S-a propus cehă tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); albaneză tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763).
Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.
Origine incertă, probabil expresivă.
S-a propus cehă tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); albaneză tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763).
Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.
DER – dicționarul etimologic
2
Tărăboi neutru 1) Tulburare mare, însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tevatură. 2) Dezordine mare. /conform albaneză tërboz, neogreacă thorybos
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Tărăboi substantiv neutru Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Conform albaneză t ë r b o z, greacă t h o r y b o substantiv
DEX – dicționarul explicativ
4
Tărăboi substantiv neutru, plural tărăboaie
DOOM – dicționarul ortografic