1
Tăui, tăuiesc, verb IV.
Reflexiv (Regional; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [Pronunțat: tă-u-i] – Din Tău1.
Reflexiv (Regional; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [Pronunțat: tă-u-i] – Din Tău1.
DEX – dicționarul explicativ
2
Tăui verb, indicativ prezent 1 singular tăuiesc 3 singular tăuiește, imperfect 3 singular tăuia; conjuncție prezent 3 singular și plural tăuiască
DOOM – dicționarul ortografic