Tău
Definitie, sens si explicatie
1Tău1, tauri, substantiv neutru
1. Apa statatoare putin adanca; balta. ♦ Lac, iezer.
2. (Înv.) Prapastie, abis. – Magh. To.
1. Apa statatoare putin adanca; balta. ♦ Lac, iezer.
2. (Înv.) Prapastie, abis. – Magh. To.
2Tău1, tắuri, substantiv neutru
1. Apa statatoare putin adanca; balta. ♦ Lac (glaciar); iezer.
2. (Înv.) Prapastie, abis. – Din limba maghiara To.
1. Apa statatoare putin adanca; balta. ♦ Lac (glaciar); iezer.
2. (Înv.) Prapastie, abis. – Din limba maghiara To.
3Tău2, Ta, tai, tale, pronume pos., adjectiv pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) Înlocuieste numele obiectului posedat si numele celui caruia i se adreseaza vorbitorul.
A ta e cartea. ♦ (La plural) Preocuparile, deprinderile, opiniile etcetera persoanei careia i se adreseaza vorbitorul. ♢ (În legatura cu verbe ca „a ramane”, „a fi” etcetera) Pe-a ta = asa cum vrei tu, cum doresti tu. ♦ (Pop.; la m. sau f.) Sotul sau sotia persoanei careia i se adreseaza vorbitorul. ♦ (La m. plural) Familia de care tine persoana careia i se adreseaza vorbitorul; rudele, prietenii, partizanii ei.
Nu-ti dau voie ai tai sa vii. ♦ (La m. sau f. singular) Lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei careia i se adreseaza vorbitorul. Ii. Adjectiv pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” cand sta inaintea substantivului nearticulat sau cand este separat de substantiv prin alt cuvant).
1. Care este al celui caruia i se adreseaza vorbitorul, indicand posesiunea (casa ta), apartenenta (tara ta), dependenta in legatura cu termeni care denumesc persoane considerate in raportul lor fata de persoana careia i se adreseaza vorbitorul (fratii tai).
2. (Cu valoare subiectiva) Calatoria ta va fi grea.
3. (Cu valoare obiectiva) Grija ta n-o poarta nimeni. ♦ (Precedat de cuvinte cu valoare prepozitionala) Împotriva ta. – Limba Latina Tuus, tua.
A ta e cartea. ♦ (La plural) Preocuparile, deprinderile, opiniile etcetera persoanei careia i se adreseaza vorbitorul. ♢ (În legatura cu verbe ca „a ramane”, „a fi” etcetera) Pe-a ta = asa cum vrei tu, cum doresti tu. ♦ (Pop.; la m. sau f.) Sotul sau sotia persoanei careia i se adreseaza vorbitorul. ♦ (La m. plural) Familia de care tine persoana careia i se adreseaza vorbitorul; rudele, prietenii, partizanii ei.
Nu-ti dau voie ai tai sa vii. ♦ (La m. sau f. singular) Lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei careia i se adreseaza vorbitorul. Ii. Adjectiv pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” cand sta inaintea substantivului nearticulat sau cand este separat de substantiv prin alt cuvant).
1. Care este al celui caruia i se adreseaza vorbitorul, indicand posesiunea (casa ta), apartenenta (tara ta), dependenta in legatura cu termeni care denumesc persoane considerate in raportul lor fata de persoana careia i se adreseaza vorbitorul (fratii tai).
2. (Cu valoare subiectiva) Calatoria ta va fi grea.
3. (Cu valoare obiectiva) Grija ta n-o poarta nimeni. ♦ (Precedat de cuvinte cu valoare prepozitionala) Împotriva ta. – Limba Latina Tuus, tua.
4Tău substantiv verifica cuvantul: abis, adanc, balta, baltoaca, franghie, funie, iezer, lac, mal, mlastina, mocirla, namol, noroi, prapastie, smarc.
5Tau/al tau adjectiv m., plural tai/ai tai; f. singular ta/a ta, g.-d. tale/a tale; plural tale/ale tale (si -tu m. singular, -ta f. singular, -tii/-tei g.-d. f. singular in imbinari ca frate-tu, sora-ta, sora-tii)
6Tau (precedat de al) pr. m., plural ai tai, g.-d. alor tai; f. singular a ta, plural ale tale, g.-d. alor tale
7Tau substantiv neutru, art. taul; plural tauri
8Tău1 - ri n. 1) Apa statatoare noroioasa si de adancime mica. 2) Lac de munte; iezer. 3) inv.
Prapastie fara fund; hau; abis; genune. /<ung. to
Prapastie fara fund; hau; abis; genune. /<ung. to
9Tău2 ta (tai, tale) pron. pos. (precedat de articole Al, a, ai, ale Înlocuieste numele obiectului posedat de interlocutor, inlocuind, totodata, si numele acestuia). ♢ Ai tai cei apropiati tie; familia. Al tau sotul tau. Ale tale cele care privesc persoana careia i se adreseaza vorbitorul. /<lat. tuus, tua
10Tău3 ta (tai, tale) adjectiv pos. 1) Care apartine celui caruia i se adreseaza vorbitorul. Cartea ta. 2) Care se afla in anumite relatii (de prietenie, de inrudire) cu cel caruia i se adreseaza vorbitorul. Prietenul tau. 3) Care este realizat de cel cu care vorbeste cineva. Calatoriile tale. ♢ Fie pe a ta fie asa cum vrei sau zici tu. /<lat. tuus, tua
11Tắu (-uri), substantiv neutru – Lac, iezer, balta, mocirla. mag. to (Cihac, Ii, 532; Galdi, Dict., 162), conform helesteu, În Mold. si Trans. – Derivat tauit, adjectiv (baltos); toaie, substantiv feminin (Oltenia, Trans., mocirla).
12Tắu (Ta, plural Tắi, tale), adjectiv pos. – Indica posesia la pers.
Ii sing. – Mr. tau, tai, -tu, megl. tǫu, ta.
Limba Latina tŭum, probabil disimulat in *toum (Candrea, Élements, 26; Puscariu 1719; Rew 9020), ca sŭum ‹ soum, sau in *teum (Graur, Rom., Lv, 473; Rosetti, I, 60), ca meum; conform vegl. to, limba italiana tuo, prov. to, franceza ton, cat., port. teu, sp. tu.
S-a redus la -tu in pozitia enclitica: fiu-tau › fiu-tu; tale se pronunta si tele in Muntenia, prin analogie cu mele.
Gen. f. suna tale › tele, ca plural si -tii, cind este enclitic.
Ii sing. – Mr. tau, tai, -tu, megl. tǫu, ta.
Limba Latina tŭum, probabil disimulat in *toum (Candrea, Élements, 26; Puscariu 1719; Rew 9020), ca sŭum ‹ soum, sau in *teum (Graur, Rom., Lv, 473; Rosetti, I, 60), ca meum; conform vegl. to, limba italiana tuo, prov. to, franceza ton, cat., port. teu, sp. tu.
S-a redus la -tu in pozitia enclitica: fiu-tau › fiu-tu; tale se pronunta si tele in Muntenia, prin analogie cu mele.
Gen. f. suna tale › tele, ca plural si -tii, cind este enclitic.